Apocalipsa dupa Joe

personajele: Joe Ana-sotia lui joe scena 1 (O dimineata oarecare intr-un dormitor. Joe inca doarme in patul lui care ocupa toata camera. Fereastra deschisa.Sotia intra usor cu o ceasca de cafea in mana.) ANA:Joe trebuie sa te trezesti, aseara s-a intamplat ceva ciudat. JOE(morocanos deschide un ochi):Ascult! ANA:Blocul nostru e inconjurat doar de padure. Toate celelalte blocuri au disparut. JOE:Draga mi-e somn! Te rog bea cafeaua aia si lasa-ma sa dorm. ANA(pe un ton din ce in ce mai ridicat):Eu cred ca e sfarsitul lumii, apocalipsa, armaghedonul... JOE:Poate sa fie, mie tot imi e somn. ANA:Eu ma duc sa iau copiii, cred ca e timpul sa ne rugam, Dumnezeu sa aiba mila de sufletele noastre. JOE(vorbind in somn):Asa sa faci.Eu ti-am spus ca nu ti-a dat bine rest, du-te si spune-i, du-te pana nu e prea tarziu, berea aia nu era mai mult de 4 lei. ANA:Ce bere? Iar ai inceput sa bei? JOE(putin speriat):Nu draga dar iarasi l-au inselat. ANA:Daca e prost! Dar tu nu bei cu el nu-i asa?! JOE(foarte calm):Nu, nu, doamne fereste cum sa beau eu cu el?! Mai uita-te o data pe geam si spune-mi daca au aparut blocurile. ANA:Ce blocuri? JOE:Pai ziceai... ANA:Ce ziceam? JOE:Aaaa nimic doar ca te duci in bucatarie sa bei cafeaua. ANA:Bine. Te las, sa nu mai dormi mult. JOE(cu un zambet pe fata se rasuceste):Bine bine acum da-mi si mie o bere ca a plecat Ana. Da-l incolo de rest berea sa fie rece.Da da a plecat. (Ana intra in camera si tranteste usa foarte speriata.Joe se ridica brusc si tine mainile la spate) ANA:(cu mana pe inima)Au disparut! JOE:Cine? ANA:Ce ai la spate? JOE:Nimic. ANA:Sa vad! JOE:Draga, nu e a mea, m-a rugat ...m-a rugat sa o tin pana se intoarce din armata. ANA:Si mie nu aveai de gand sa-mi spui? JOE:Ce? ANA:Cum ce? ca pleaca in armata. JOE(misca usor din umeri):Am uitat. ANA:Era baiat bun.(se intoarce si iese din camera) JOE(respira usurat isi aduce mainile in fata, le tine ca si cum ar avea o sticla):Am scapat, bine ca nu te-a vazut.E o femeie geloasa. O femeie foarte geloasa. scena 2 (Ana e in bucatarie isi bea linistita cafeaua. Joe intra suparat pe usa.) JOE:Ai pregatit micul dejun? ANA:Da dar au mancat copiii tot, imi pare rau. JOE:Ce copii draga? ANA:Cum adica ce copii?! Copiii nostrii. JOE:Nu avem nici un copil. ANA(suparata):A, da am uitat iarta-ma. JOE(deschide frigiderul si constata ca e gol):Nu ai cumparat nimic de mancare? ANA:Au mancat copiii. JOE:Tot? ANA:Da draga tot, ce vroiai sa le spun sa nu mai manance? JoE:Nu, dar unde sunt acum? ANA:La scoala. JOE:Dar e duminica. ANA:Atunci nu sunt la scoala. JOE:Trimite-i cand vin de la scoala sa cumpere ceva de mancare. ANA:Astazi s-a intamplat ceva ciudat, dar nu mai stiu ce. JOE(zambind ironic):Au disparut blocurile si era doar o padure? ANA:Nu, nu...Am plecat sa cumpar mancare.(urmeaza o pauza in care joe tuseste)Magazinul acela alimentar nu mai era acolo. Doar o batranica vindea flori. Am vrut sa cumpar, copiii mai mananca si floricele cateodata, dar nu a vrut sa-mi vanda, a spus ca florile sunt pentru altcineva. JOE:NU inteleg daca vindea flori de ce nu ti-a dat si tie? ANA:Nu a spus doar ca acele flori sunt pentru altcineva, dar sa vin maine cu sotul meu ca o sa aduca altele. JOE(uitandu-se mirat pe geam):Unde a disparut lumea? ANA:Tu nu vezi copacii? JOE:Ba da! NU i-am mai vazut demult. Poate e timpul sa dormim. ANA:E tarziu pentru noi. JOE:Da si patul acela e asa de mare. Cei doi se tin de mana si parasesc scena in timp ce lumina se stinge treptat)