Ioana Barac Grigore

poete, gandul cu faptul si ducerea multe crapaturi au facut. asculta aici cum graieste omul din muierea asta: cine ce are a face? acum doar cine daruieste exista. nu pregeta sa ramai intr-o felie. cine sa taie codrul din care se poate doar rupe? copiii invata prin simtire. asta ai de facut tu. aici nu exista scuza si nici iertaciune...
iti dau cantarul tie. e omenesc.

ohohoooo... chiar da! inteligent spellul, dar ceva la prozodie ma turmenteaza. nu cred ca de la rima, dar de la ritm... nu spun eu asta, spune intuitia mea:)
si tu ai avut texte mai bune care aproape nu au fost vazute... cred ca-mi aduc aminte de un morphism celebru cu aceasta ocazie... ti-l scriu altundeva.

simt ca ioana are poeme cu mult mai bune pt instelat rosu si auriu (de cea galbena nu are rost sa ma ocup caci este pusa de andreea...:)
si mie mi se pare cumva expunere de afect fara acoperire si finalul... hei:)
bine ai venit!

cam segmentata poezia ta. e buna dar cea cu \"mutatul casei\" era net superioara. nu stiu cum nu a ajuns la recomantate... mister.
florian, nu am ce face, azi ma ocup de recomandante. am ordin de la primarie!
una peste alta, merge... :)

va veni o vreme cand ma vei lasa in pace...?! te rog din suflet, uita ca exist!

am citit parodiile tale. sunt bine facute. chiar si textele din pagina de autor sunt ok. mi-as dori mult sa citesc si texte de-ale tale care sa nu fie parodii, poeme care sa te reprezinte pe tine si gandurile tale.

dedublare cu sora de cruce, capcauna? toxine multe, trecem pe salate! foarte bun text. revin!

nu te speria, nu atinge pe nimeni altcineva luciditatea mea poetica in afara de mine. multumesc pentru lectura.

poezia aceasta a fost scrisa in prezenta unui om in care am avut mare incredere dar eu nu am reusit sa i-o castig. prezenta ta imi face de fiecare data foarte bine, pentru ca stiu ca nu are preconceptii si tu nu calculezi mutari inainte. multumesc, carmen.

in mod sigur era si o stare. si un fel de a deveni mai buni decat suntem. multumesc pentru lectura.

nu ma indoiesc de adevarul tau. nu te indoi nici tu de al meu. multumesc pentru lectura.

ma onoreaza ca ma cititi si ca ma lasati sa vad ca ati faceti.
multumesc si editorului care a recomandat poemul. mi-as dori sa stiu cine a fost.

elena, cei care isi pot scoate volume dar nu au facut-o se presupune ca nu sunt inca in carti. fac o selectie, acum. mi-ar prinde bine parerea ta de specialist. inca sunt foarte subiectiva in ceea ce priveste textele mele, nu le-am taiat cordonul ombilical. multumesc.

viorel, sunt cateva subproduse ale recreatorului carora le prefer laturile explozive. cred ca trecusem de faza orgasmica la acea sintagma. eram in plin proces de creatie. am fost atenta sa fie unul coerent, de la preludiu la postludiu si urmarea previzibila. Nimic platonic si totusi aia au iesit, intr-unul.

ramona, nu am dorit sa blasfemiez. dimpotriva. sa concentrez intr-un microcosmos uman un proces vazut-nevazut. aocalipsele despre care vorbesti nu imi sunt straine. eu chiar am vazut cu ochii mei, chiar am atins cu mainile mele, nu am citit doar in carti. fiecare om are apocalipsa lui personala mai devreme sau mai tarziu, fara a participa la spectacolul lumilor.

nu era un viol, adrian, era un fel de „piscul sfarseste-n punctul unde-ncepe”. alternanta aceasta demontrativa nu este tocmai un sofism. este o intreaga istorie desfasurata pe o scena in care suntem deopotriva actori si spectatori, scena pe care niciun big-bang, nici chiar unul de buzunar sau de culise, nu va putea fi vreodata mic. pentru ca un astfel de impact sa fie posibil, totul in univers capata proportii big.

ioana, deseori am senzatia ca scenele pe care ne desfasuram apocalipsele, in toata splendoarea spectacolelor lor creativ-distructive sunt doar in creierul nostru lipsit de generozitate. ce folos ca este atat de mare daca avem acces la atat de putin. din ce-mi scrii am certitudinea ca amalgamul babel de sentimente, afecte, conceptii, perceptii, pe care l-am dorit s-a vazut bine. multumesc pentru recunoastere.

ioan, este intalnirea dintre mai multe lumi si aceeasi. este ca si cum omul se intalneste cu el insusi, sau cu muierea lui, intr-o mare iubire, pana se contopesc in doi uriasi siamezi infometati, lipiti prin stomac, pentru care o sala de teatru cu usile blocate pe dinafara, nu este suficienta pentru a satura pofta lor pantagruelica.

andu, recunosc ca am avut o bruma de mic necaz pe tot ce este mic, mititel, meschin, maruntel, atunci cand am scris textul asta. mi-a placut ca s-au ridicat niste probleme care mie mi-ar fi fost greu chiar sa mi le pun, dar sa le pun... as fi vrut sa se vada ca apocalipsa era doar contrapunctul, si alta era tema poemului. apoi, imi prinde bine sa mi se mai spuna ca textele nu sunt rele. iti multumesc ca treci si astept „somnul ioanei”. odata scris, ea nu se va mai culca pe urechea bleaga.

un salut lui gv pentru inspiratie si pentru relativa certitudine ca ma va citi mai des de acum inainte

multumesc, alice. daca tot esti aici: tie ti se pare ca textul acesta numeste starea? sau conceptul?

eleonore (generic), citeste cu atentie ce-ti scriu aici si nu-mi subestima inteligenta. in primul rand, daca poezia era atat de dezvelita semantic, ai fi numit tu “conceptul” care ti s-a parut atat de vizibil. nu ai habar nici separat, nici la garamada. eu nu pot fi dusa in eroare de o vehiculare de termeni fara acoperire si de faptul ca tu stii cum se scrie stravinsky. multi au darul vorbirii fara a zice nimic (si in poezie si in comentarii). nu vei mai avea ocazia sa-mi raspunzi (cel putin nu de pe numele pe care-l folosesti acum si care dupa cum bine ai citit in pagina mea in decursul timpului este un nume familiar mie). apoi, stai departe de mine (si in ceea ce priveste textele pe care le scriu eu personal, si in ceea ce priveste comentariile). ajutator: prefesionistii scrisului, adica cei care au meseria de a scrie, sunt obisnuiti sa o faca asa cum li se cere, ce li se cere, fara dificultati. dar asta nu este arta, nu este poezie, poate fi maiestrie sau doar meserie. eu nu confund niciodata planurile. sper sa nu o mai faci nici tu. promit ca nu voi mai comenta la tine, pe nicaieri, numai sa tin pasul cu identitatile. eu voi mai ramane pe aici, un timp. si nici chef de joaca nu am. nu cu tine. aici ne oprim si de aici ai forbidden.
adrian, mihai, am senzatia ca t-urile de la “tu treaza” racaie auzul. daca si voua vi se pare la fel, dati-mi de veste. daca poezia are tare, puneti degetul pe rana. incerc un second-draft la ele.

diluezi. poti sa o strangi intr-un koan, ca anghel. intre stare si conceptualizare... strange-o! sau da-i carne!

...ca mereu, mircea. si putin de tot licentios. cum iti sta bine. sper ca iubita sa reziste si la vraja asta, altfel va trebui sa te iau eu si vezi bine ca suntem saraci amandoi (artisti...)
multumesc.

mutarea femeii cu casa tare draga imi e mie. mereu m-am mutat din casa in casa, mama mea, ai mei, toti se muta si ne vom mai muta o data \"pana dincolo de ziduri va respira un paun\".
este unul dintre poemele tale de forta, florian. o cuminecare cu femeia in vecernia ei dupa ce si-a aranjat cuminte noul cuib.

te astept mai des, felix. imi prinde bine privirea unui ochi din exterior. inteleg si daca intri in detalii, chiar daca nu sunt laudative. ma intereseaza prea putin imaginea acum... sau chiar deloc. vreau doar sa-mi pun ceva ordine in lucruri.

...va multumesc ca sunteti aici si ma cititi. stimabilele n-au gustat, vad, poemul. probabil din pricina \"omului-poezie\". probabil e bine sa lamuresc faptul ca nu ma refeream la \"omul-poezie\" ca pereche a \"muierii-poezie\"...:)

mircea, am mai stabilit odata ca sunt vrajitoare, dar vrajelile mele nu indeparteaza iubitele, asa ca mai vino pe la astfel de ritualuri creative! sunt albe... :)

andu, cu atat mai liniste este inlauntru cu cat ignori mai mult zgomotul de afara. eu am ajuns la concluzia ca nu-mi pasa de zgomote, le contorizez ca sunete si fac din ele melodii atipice.

adrian, caprarul si-a facut rost de aripi de heruvim, intre timp, si a gasit si teaca roz de plus pentru baioneta. pentru exegeti am facut rost de un trafor de la ultimul concurs de m\'is(s) televizat. daca poemul va avea dimensiunile alea binecunoscute va trece prin trafor, daca nu... Dumnezeu cu mila (pentru caprar)!