Poezie
fuga din contur
I see you through the smokey air
1 min lectură·
Mediu
Smulg
conturul din ramă
nici un perete nu mă poate păstra
țintuită
o să mă întorc poate
mai târziu
poate niciodată
presiunea absoarbe
dorința
de evadare
nu mai am poale nu mai am
tălpi
nu mai am limite nu mai am spații
doar tăișul unui ochi
insuportabil
de viu
peste vânt aș putea păstra doar sunetul
plin
singurătatea
unei venerații
într-o palmă
ca un capăt de pod
cine poate fi primul? cel ce pune piciorul
pe neliniște
pe gheața scursă pe față
precum
ceara unei lumânări
sub un tablou golit
de
lumină
totul e doar un cerc
așa trebuia să fie
ca o gură de fum
cerc în cerc
știi asta, nu?
totul
se va așeza fix în contur
nimeni nu va observa nimic
nici măcar ceara
063.488
0

pe Nichita.. \"Vino tu cu tine toata... memoria s-a dus pe pusta dar cred ca inchipuindu-ne \" vom face o roata\"... a trebuit sa adaug ceva amintirilor... nimic nu este nou sub soare ...insa poemul imi place privit prin ochiul tau verde
capata flori de liliac... insa nu stiu cand te vei reantoarce... nu stiu cand... insa eu ca cititor te astept... nu orice fuga din contur isi naste umbre...
\"totul e doar un cerc
așa trebuia să fie
ca o gură de fum
cerc în cerc
știi asta, nu?
PS.. Cercul este atat de abstracatat de amplu atat de vorbit
incat imi este frica de el numai gandindum-ma la o funie!