tu trează nămeți

interesanta aptitudinea asta cosmica rasfranta din cochilia casnic-melancolica oarecum bacoviana

te astept mai des, felix. imi prinde bine privirea unui ochi din exterior. inteleg si daca intri in detalii, chiar daca nu sunt laudative. ma intereseaza prea putin imaginea acum... sau chiar deloc. vreau doar sa-mi pun ceva ordine in lucruri.

ioana ioana
ce poezie frumoasa ai scris atata simplitate si atata poezie ...te vreau...asa :)

...ca mereu, mircea. si putin de tot licentios. cum iti sta bine. sper ca iubita sa reziste si la vraja asta, altfel va trebui sa te iau eu si vezi bine ca suntem saraci amandoi (artisti...)
multumesc.

sarac ii dracu ca n-are suflet :)

ioana, cu tot respectul, mi se pare un text gratuit. Bineinteles, nu isi are sensul sa intreb retoric: oare poezia nu ar trebui sa prezinte concepte fara sa le exprime?! Un fel de: hai sa vorbim despre dor fara sa-l pronuntam, despre iubire fara sa o numim si despre cartofii prajiti din craterul lunar fara sa folosim ulei de floarea soarelui. Repet, nu ar avea niciun sens sa abordez astfel textul tau. Imi propun oricum sa fac o analogie, oarecum indepartata, si sper eu non-acida. Ma gandesc la muzica pop pop care ne intinde pe tava versuri care prezinta sentimentele prin definitii de dictionar populist: iubire, dor, lacrimi, nefericire, fericire etc. prin simpla pronuntarea profana a cuvintelor in sine. Ma intreb eu, oare cand stravinsky ne vorbeste despre ritualuri barbare, descriindu-le prin structuri de sunete abstractizante, care se indeparteaza mult de la originalele ghidusi aborigene, nu favorizeaza revelarea esentei creative?

Frumos textul si interesant in egala masura. Tocmai ca decupajul realizat prin aproximari lingvistice, fara exprimari directe, induce o stare de tensiune, intensa si nelamurita.

frumos, minunat, aproape hipnotic. ce sa-ti spun o sa fiu cu un ochi langa.
papa, ne mai citim

eleonore (generic), citeste cu atentie ce-ti scriu aici si nu-mi subestima inteligenta. in primul rand, daca poezia era atat de dezvelita semantic, ai fi numit tu “conceptul” care ti s-a parut atat de vizibil. nu ai habar nici separat, nici la garamada. eu nu pot fi dusa in eroare de o vehiculare de termeni fara acoperire si de faptul ca tu stii cum se scrie stravinsky. multi au darul vorbirii fara a zice nimic (si in poezie si in comentarii). nu vei mai avea ocazia sa-mi raspunzi (cel putin nu de pe numele pe care-l folosesti acum si care dupa cum bine ai citit in pagina mea in decursul timpului este un nume familiar mie). apoi, stai departe de mine (si in ceea ce priveste textele pe care le scriu eu personal, si in ceea ce priveste comentariile). ajutator: prefesionistii scrisului, adica cei care au meseria de a scrie, sunt obisnuiti sa o faca asa cum li se cere, ce li se cere, fara dificultati. dar asta nu este arta, nu este poezie, poate fi maiestrie sau doar meserie. eu nu confund niciodata planurile. sper sa nu o mai faci nici tu. promit ca nu voi mai comenta la tine, pe nicaieri, numai sa tin pasul cu identitatile. eu voi mai ramane pe aici, un timp. si nici chef de joaca nu am. nu cu tine. aici ne oprim si de aici ai forbidden.
adrian, mihai, am senzatia ca t-urile de la “tu treaza” racaie auzul. daca si voua vi se pare la fel, dati-mi de veste. daca poezia are tare, puneti degetul pe rana. incerc un second-draft la ele.

ioana
mi se pare ok \"tu trează\"
te obligă să privești
forțează
asta cred eu pt că mie îmi place să văd
imaginile și cu cuvintele

și NU cuvintele

multumesc, alice. daca tot esti aici: tie ti se pare ca textul acesta numeste starea? sau conceptul?

stare
asta mi-a spus mie

in mod sigur era si o stare. si un fel de a deveni mai buni decat suntem. multumesc pentru lectura.