scenariu

în afară de titlu care cred eu că banalizează cumva întreaga atmosferă movie and bitter world pe care am perceput-o cadru cu cadru, întreg \"scenariul\" pare să redea în forță (remarcabil ritmul compoziției) o lume absurdă. în care ne trezim legați la ochi de fals, strălucire și megalomanie. finalul m-a surprins, în sensul că pretinde un act punitiv al celui ce pune în scenă. mo merci. capital. și nu lasă loc pentru \"to be continued\", nici măcar în mintea/fantasma cititorului. lectură pe care am aprecita-o, ca de alfel majoritatea scrierilor tale. era timpul să o spun, deși voi avea și mâine spațiu pentru alte detalii \"scenice\".

Ela

multumesc din inima, ela. ma gandeam ca va trece si asta ca si cum nu a fost. imi pare bine ca nu este sambata in data 6. ma feresc tare de nuia. :) imi voi lua, oricum, o pereche de ghete la mine. masura foarte mare.

desigur: \"no merci\" și \"am apreciat-o\".

\"în acest film nu va mai fi nimeni ucis vă promit\"
intr-adevar... e genul de film in care nu ar mai trebui nimeni sa astepte finalul: \" to be continued\". insa ceva ma face sa cred ca daca \"vom arde scenaristul pe rug\" asteptam cu siguranta acest final... si asta pentru ca nu se poate termina nici un film fara sa fie nimeni omorat.
in rest e ceva in aceasta poezie... ceva care ma face sa optez pentru cuvantul ... haotic... ; poate pur si simplu asa e lumea scenariului, sau a scenaristului, pe care el trebuie pana la urma sa o puna intr-o oarecare ordine.
cu drag Madalin!

Personal nu cred in razboaiele in care nu se moare, dar nu de asta am poposit eu pe pagina ta ci pentru a-l felicita pe editorul care nu te-a ignorat. Incepe sa fie de bine.
c.

carmen, madalin
trag de personaje pana le intind printre consteltii. oricat s-ar prinde in stuf le car cu tot cu acoperis, pentru ca sunt intr-o mare adoratie pentru acoperitorii cu stuf, mai nou. am renuntat la zatul pe care il consideram caimac doar pentru ca in naveta nu-mi controlam pozitiile. cum stau acum e perfect. cu talpile pe sol, gata sa urc in avion si sa o tulesc la monaco. dealtfel, pe rampa decandentei, despre morti numai de rau. prezenta voastra revigoranta imi da aripi. si motor. va iubesc si nu va uit.
sper sa va vad maine la deko, prieteni!

Ioana, stii ce fac eu acum? Culeg stelute transparente de pe Calea Lactee ca sa ti le aduc maine la DEKO, unde cu mic cu mare ii invit pe toti cei care te iubesc mai mult sau mai putin:)
PS : Sper sa ajung si eu, chiar daca sunt zugrav sef, adjunct si ucenic.
Actor C.

eu ma gandeam ca vei face muzica la filmul asta. sau macar costumele. sa iei pozarul de la foto stela. se filmeaza \"steaua cu nume\".

te asteptam, carmen
sa ma beep cand esti la usa (dupa nr necunoscut) sa te trec de bodygurzi :)

signature grande

* titlul comm : \"stelaaaaaaaaaa\" (un tramvai numit dorinta)
** bodyguarzi
*** cineva acolo sus, ma iubeste

prea lung,nu te poti concentra pana la sfarsit cititnd.Totusi ideile se succed,se leaga una de alta,ceea ce inseamna ca exista un mesaj :)

textele mele nu au dimensiuni. nu cred ca putem inchega o discutie despre dimensiunea optima a unui text, doar despre aplecarea noastra subiectiva asupra anumitor texte cu anumite dimensiuni. ceea ce este de retinut aici: eu le tratez pe ale mele in asa fel incat fiecare strofa, parte, etc, sa aiba cap si coada, semnificatii proprii si un anumit mesaj separat de al grupajului in sine. cu alte cuvinte, poti citi astazi - unul, alta data - altul, etc, fara sa se piarda prea mult. sau poti citi doar unul si este suficient.