Giogu a zis iubirea e o boală

Are dreptate moșu! Și poezia e bună, tensionată și cât o zi de post. Pe mine m-ai prins în laț cu transmisiunea ta in direct! Bună dimineața!

superb ioana fortzä stil elegantza umor erotism esti frumoasa si cand ma gandesc ca si eu treceam uneori pe la eroilor imi pare un veac de-atunci

ioana, poanta din final e buna.
ps: taieri de motz filmati? ca am la Vaslui un nepot(sau daca ar fi sa fie cum e-n poezie un \"rod al unei boli\") handicapat...

elaborarea de teorii bazate pe experiențe empirice intră sub incidența științei; esențial pentru a depăși statutul de caz particular este repetabilitatea fenomenului; prin urmare, dacă starea se repetă și cu ocazia altor deplasări în interes de serviciu, teoria este validă (dobândind, vai, cât îmi place sintagma asta: caracter general uman și universal valabil); dacă nu, nu (adică, particular neuman și individual nevalabil?).

un cititor,

Chiar asa lipsit de eleganta, de evghenie vorbeste lumea la Bucuresti in zilele noastre? Si eu care din conacul meu de peste ocean credeam ca ne-am mai cioplit si noi intre timp.Dar nu-i nimic ai cel putin vigoare aici, ai muschi
\"iubirea este o boală grea în stomac ți se deschid vulcani\", imi place hiperbola asta.In rest numai bine.Si mai da-o si tu dracului de periferie si scrie intr-un stil mai...boieresc.

ioana, chiar transmisiune in direct era... sau cu regim de direct :) multumesc
mircea, promit ca eroilor va fi punct de atins in itinerariu, cand vei veni. deja am comandat largirea parcajului. :)
ted, stim amandoi ca are caracter general uman și universal valabil, atata timp cat cel putin la nivel formal iubirea ca boala este un banc (de circulatie massmedia...)
elena, in mine sunt 4 neamuri care se dueleaza. intr-unul cu siguranta am avut stramosi sclavi, carausi, sau ciobani. iar daca ma intrebi: da! chiar mai rau! aici ti-ai antifona palatul, cu siguranta:)
ioda, daca ai un nepot handicapat, cu mot si peste 18 ani, poate vrea sa participe la sarut mana mama. ii dau voie sa vare mana in tort si, apoi, sa-si suga degetul.
ma bucur ca ma cititi si va multumesc

dracu știe ce mai e
și cine stă să se mai gândească la asta

îmi plăcu viteza asta, Ioana
febrilitatea

alice, obrazul se incinge sub palma din cel putin doua motive. la propriu. din altele - la figurat... ma bucur ca ma citesti si iti place.
dan, cea mai buna terapie este cea naturista: a se inlocui pastilele cu seminte si boabe. ieri mi-am amintit ca iata!se termina si toamna si am uitat sa imi strang recolta de pe camp, preocupata de nemurirea sufletului (\"alta telenovela de buftea, inainte de a fi mpp\" ar zice giogu...). asa ca mi-am reparat hambarul, am astupat gaurile de soareci, serpi si sobolani, iar acum ma bat cu graurii si ciorile care mi-ai ciuruit stiuletii si au facut pantecul mare pe munculita mea.
dane, daca peretii sangerii, descreierati ai apoclipsei nu ti-au placut, iata ca am si varianta data cu var, cea de spital, cu miros de clor si porumb fiert. :)

giogu nu comenteaza, viorel. el emite, doar. hmmm...
imi place acest hmmm. o sa-l folosesc mai des. tu cat platesti, sau esti si tu tot...?!

ce (mai) e iubirea? Un sul de iluzie igienica. O bacnota uzata, avand colturile rupte, cu seria stearsa si firigramul scos, pe care-o tii in portofel (ca o icoana) poate-ti aduce noroc si bogatie. Poate fii si-o boala pe traficul asta infernal, aglomerat, cu tot felul de cetateni circuland neregulamentar, grabiti sa intre si sa iasa din alta iubire. Poate fii primul simptom al batranetii si al bolii (caci tot la pat ajungem). Poate fii un banc sec sau unul porcos sau pur si simplu o gluma divina. Poate fii oriunde, cu si mai mare aplicabilitate: o felie de pita uscata, cafeaua nebauta, parcarea laterala, un apartament confort 1 semidecomandat, un lift oprindu-se-ntre etaje.
frumos

cu stima, blueboy

va multumesc pentru ce ati scris mai sus, domnule ghica. este o sustinere literara care ma onoreaza si va onoreaza. frumoase cuvinte si... adevarate.
si va mai multumesc ca nu mi-ati purtat pica pentru interventia mea nu foarte simpatica dar - sper - amabila, stiti dumneavoastra de unde...
mereu imi gasesc cate un dusman datorita sinceritatii mele si mi-e bine ca nu va simt a-mi fi.
va mai astept.

După două mișcări de glezne și trei fluierături din frunză, iată cum comentariul meu s-a strecurat în underground;ai un potențial extraordinar și capacități motrice de invidiat. Bravos, minunat!
Și ca să ne alinăm duererea abisală și incertitudinile metafizice, am clipit din ochișori o singură dată, nu mai mult, cu o ironie subtilă:“hmmm..imi place acest hmmm.o sa-l folosesc mai des.” un fel de strig popor!strig popor!chiar nu vezi tu?ajutor! și desigur vine un ajutor din partea finului erudit și analist literar Cornel Stefan Ghica ce ne explică în stil high-intelect cum stă treaba cu iubirea (cu o inflație de i-uri!).
În mod normal, ți-aș fi explicat cu ușurelul că ai luat-o pe arătură și ai răstălmăcit aiurea primul comentariu, care e să presupunem agresiv, dar nu așa cum cred că l-ai înțeles tu; dar acum ai ghinion că sunt nervos și voila!mai faci și miștouri de trei parale și pozezi în victimă.
Pentru cei care mai vor să comenteze la Ioana Barac Grigore, trebuie să se specifice dinainte că pe lângă comentariul pe text(dar oare câți de aici s-au străduit să citească și să comenteze textul?răspund eu că sunt singurul cu mâna ridicată!n i c i u n u l.)trebuie să se mai adauge încă unul adiacent și la nevoie încă unul ca să se explice și comentariile în sine.
Mult efort și chin, într-adevăr, dar merită. Și acum să-ți explic și eu comentariul anterior, și după dacă nu înțelegi îți explic și explicația și comentariul ăsta, și tot așa.
Când am scris în titlu comentariului “că ești talentată și te miri și tu” sau cum am scris, asta nu era la mișto sau în derâdere, pentrucă eu nu debordez de atâta subtilitate ca tine;când spun ceva, cam aia înseamnă. Asta e senzația; că scrii texte de ăstea homerice și faraonice și după spui:“câtă energie am, ce talentată sunt. nici mie nu-mi vine să cred. să mai scriu unul”. Pentru ce o faci?La ce bun(atât de des)?Cum Doamne ajută, bine că ai înțeles din primul comentariu, în scopuri terapeutice. Ca să te simți bine, să-ți oblojești rănile. Pur hedonism. Sfatul meu era s-o lași mai ușor.
Ideea era că îți proliferezi talentul, atât cât îl ai, în texte faraonice și la minut pentru plebe, pentru masă, și că ar trebui să-ți mai stăpânești elanurile de spontaneitate și de verbiaj excesiv (atât de frecvente)și să-ți cauți liniștea care poți să ți-o oferi singură(prin literatură)și nu cea falsă pe care ți-o pot da minciunile altora, adevăruri doar prin autosugestie(exemplu comentariul lui Cornel Stefan Ghica, atât de sublim și susținut, în viziunea ta!).
Dar s-o lăsăm la punctul mort, că ne ambalăm degeaba și facem mult zgomot pentru nimic.
La revedere și amin!

este ceva vreme de cand astept un comentariu de la tine, dan. iata-l. voi face exact cum spui, iar de ieri am hotarat sa-mi tin promisiunile cu orice pret. am nevoie uneori de dusuri reci. ca nu mai suport ambiguitatile agoniste si toate subtilele aluzii, tesaturile si itele in care nimeresc si ma incurc deseori fara sa am vreo vina, asta stii deja pentru ca am discutat. eu pe agonia nu ma joc de-a seductia, nu fac colectii si nu-mi astup ranile cu bucati din ceilalti si, mai ales, nu-mi retez plictisul imbracand tot felul de costume si punandu-mi tot felul de masti in care sa par altceva decat sunt: un om simplu, cu probleme simple, pe care incerc sa le rezolv prin scris. sunt un om onest care doreste sa scrie, in primul rand, si, apoi, sa citeasca ce scriu ceilalti. nu! din comentariul tau initial nu am inteles ce este mai sus. mi s-a parut o ironie fara sens, cruda, pe care m-am tot gandit daca o merit sau nu. nu sunt in mood de ironii perioada asta. sunt altii mai puternici care le duc mai bine decat mine. imi plac lucrurile clare si transparente si ma straduiesc sa fiu si eu cat pot fi de clara si transparenta cu ceilalti.

Sper ca transparența să se observe și în textele viitoare, pentru c ă unul din defectele literaturii e chiar escamotarea;și tu îți ascunzi de multe ori lirismul și fragilitatea sub umbrela badinajului și ludicului, dar despre așa ceva voi vorbi cu proxima ocazie, mai detaliat. Eu sînt dispus în ultima vreme să fac comentarii detaliate și la obiect, așa că aștept cu răbdare o reevaluare a valorilor din partea ta, cum ar spune Nietzsche, și voi fi aici, mai puțin agresiv și mult mai la obiect. Cu un ton mai blând, sper, pentrucă și mie mi-e greață de mine când sunt agresiv.
Avem nevoie și de oameni care să ne înțeleagă clipele de agresivitate și iritare. Viața noastră e destul de întunecată și bezmetică, așa că să ne împreunăm mâinile și să ne iubim fără nicio rușine când e cazul, dar să avem și curajul să ne lovim cu ferocitate când e cazul să ne trezim și să ne tragem de mânecă de pe marginea prăpastiei.
Dacă n-o facem noi, o să ne împingă alții direct în hău.
Voi fi aici, la fel de tranșant. Eu am încredere în instinctele mele literare. Sper să ai și tu.

am o capacitate de intelegre urisa si o lipsa de dorinta asisderea. bine ca nu mi-ai dat exemple din filme. eu nu voi fi niciodata un personaj poetic. si nici din fikme nu ma voli inspira. azi am mai inteles ceva si tu ai contribuit la asta defectuos de exact. multumesc ca m-ai dezlegat.