Ioan Postolache-Doljești
Verificat@ioan-postolache-doljesti
„cuvântul scris - veșnicia sufletului”
trăiesc e oul întreg nu-l sparg să iasă puiul
e o vorbă mai veche: hei, hei,
cum ai vrut ți-ai mânat caii, acum,... Ioan.
Pe textul:
„fără aplauze" de Ioan Postolache-Doljești
a cuvântului din coadă
și tot așa...
dar până la urmă nu-i bai
e-un joc (antiplictis)
de nevinovate cuvinte...
Pe textul:
„Mărțișor muzical" de Mihai Sava
De îmbunătățitmă faci să cred că-s mai deștept de sunt.
Ștefane,
s-a vrut un trioset...
că m-ai luminat c-o stea
o iau ca pe un stimul
să ies din pasa proastă-n care sunt.
vă mulțumesc pentru răbdare... Ioan.
Pe textul:
„bâjbâind prin ceața clipei" de Ioan Postolache-Doljești
hei, nici chiar așa,
abia s-au scuturat sânzâienele,
mai ai de prășit dumitrițele pân vor înfori
și încă e arșiță mare în soare...
cu plăcerea lecturii, Ioan.
Pe textul:
„Statusquo-lacrimae (sub stele)" de Iulia Elize
cu setea și teama de absolutul noțional privind
divinitatea,trecând în revistă argumentațiile cosmologice,
teleologice,ontologice,gnoseologice,psihologice
și morale,ajungând la concluzia că Dumnezeu e o noțiune
abstractă,că de fapt e idealul uman, că Dumnezeu e în
om și că va muri odată cu ultimul om,își zice ateu
doar ca să poată să-și ia libertatea de a se juca cu cuvântul,
dovadă această autoironie amară.
și-i reușită, zic eu. Ioan
Pe textul:
„Dumnezeu, Masterchef" de Răzvan George Mirică
țesătura ruptă e-o zdreanță
cum și secătura o zdreanță de om
iar din oul bătut și turnat
prin țârâire în supa clocotită
se obțin turnățeii sau zdrențe...
am dibuit-o? Ioan.
Pe textul:
„Când, dacă și parcă" de Mihai Miro
De îmbunătățitîmi place
trăirile simple curate adânci
să le-mbrac în cuvinte
doar mimatele trăiri
au nevoie
zic eu
de-nzorzonate cuvinte
pentru-a ascunde lipsa trăirii
de-aceea bibliotecile gem
de cărți de poezii necitite...
mulțumesc de nesperata lumină aprinsă
și cred că-i prea mult
chiar în gând am glumit
încă n-ai murit Ioane
și-ai ajuns în câmpiile Elisee
oricum
tare mă bucur că ai citit
muguri treziți și ți-a plăcut
cu toată stima, Ioan.
Pe textul:
„muguri treziți" de Ioan Postolache-Doljești
mulțumesc. Ioan.
Pe textul:
„onirică" de Ștefan Petrea
de-aceea zic că ar suna mai bine:
"deasupra, sub privirea de erete"...
încolo
c-adormi în litere cuneiforme
nu-i bai atâta timp cât
din întuneric umbra să-ți transforme
în piaza de lumină din versete
mormântu-i visul fiert în stele...
(să n-aud că te superi iar pe mine.)
sincer și cu prietenie. Ioan
Pe textul:
„onirică" de Ștefan Petrea
că tare puțini au rămas secerători
în lanul paradigmelor vieții...
secundo
vai de cel ce se crede ateu
renunțând la idee
din templu ce e
scoțându-l pe dumnezeu
ce poate fi
decât o paragină mută
că doar cuvântul e dumnezeu...
Pe textul:
„Plăcerile din intervalele temporale. Povestea omului ateu" de razvan rachieriu
dar spune-mi cum să mă debarasez
de balastul din cală
când velele-s umflate
de-al vieții vânt?
Joana, dacă ți-aș spune c-acest poem
a fost scris special pentru
să nu spui că nu
am să spun că l-am scris pentru mine
c-ai fost pe aceeași lungime de undă
nu pot decât să mă bucur. Ioan.
Pe textul:
„da, sigur că da" de Ioan Postolache-Doljești
felicitări Ștefane. Ioan
Pe textul:
„sub ochii unui cititor minuscul" de Ștefan Petrea
unui lung lanț de reincarnări a eului primordial
care cu fiecare moarte trecând mereu și mereu
prin forme diferite de viață are în final
capacitatea de a reda cu fidelitate stări și
trăiri prin meșteșugite cuvinte-n poeme marea
și diversificata taină a Vieții...
gurilor rele ce zic că metempsihoza e un concept
gratuit le spun să citească acest "sicriu transparent"
și-o să vadă că autoarea a fost cânva călugăriță
pe-un ram înfrunzit în om și poet ajunsă își transpune
trăirea de-atunci în cea de acum...
"ne"poemul merită o stea dar n-am și nici nu pot
să iau de la cineva cu-nprumut de-aceea doar zic
impresionant. siblim. felicitări! Ioan.
Pe textul:
„Acesta nu e un poem" de Ioana Geier
din golul adâncului de suflet
să nu simți cum se ridică
bunii tăi duși
ca un abur cald
sărat să-nroureze ochii...
ce bine că încă mai sunt
copii iubitori pe pământ
doamne ce bine...
în numele umbrelor din noi
încă vii, îți mulțumesc.Ioan.
Pe textul:
„fotografie cu tata" de enea gela
de la palat. "castă" până la ceruri, ocrotitoare,vezi
doamne,a luptei pentru binele lumii, părtinitoare,
trufașă, vicleană și fără obraz - îl caută rânjind,
făcând fețe fețe, printre fețele mânjite de întrebări...
că: lasă cucuvelele să țipe în noapte cât or vrea
că doar nu-s ale mele și chiuie pe pârtie e-o altă poveste...
cu iertăciune dacă greșesc, huhurezul Ioan.
Pe textul:
„Protestul cucuvelei" de Ioana Geier
în saila mea de cuvânt.
și dacă tu n-ai fi spus
"cu greu accepți paloarea
ca pe o altă strălucire..."
ar fi rămas amintirea în mine
uitată ca-ntr-un mormânt.
îți mulțumesc pentru stimul. Ioan.
Pe textul:
„da, tu, ai dreptate" de Ioan Postolache-Doljești
Dorel
nu-i vorba de dreapta matrozului
cu care pe-ascuns să nu fie prins
pierdut cu privirea în zare
"lustruiește" cavila timonei
ci de aflarea tensiunii electromotoare
în cadrul inducției electromagnetice care
se obține cu ajutorul legii lui Faraday
iar sensul curentului rezultat cu legea lui Lenz
adică regula mâinii drepte unde în pumnul semideschis
degetul mijlociu arată curentul indus
arătătorul fluxul magnetic
iar opozabilul deplasarea
extrapolând la curentul din Piața Victoriei
ingerința "inducției mutuale" a lui "dumnealui"
în "autoinducția" maselor pentru a determina "direcția"
este complet neproductivă și grav distructivă
în economia progresului neamului românesc...
dar ai dreptate
voalat ai spus un adevăr acela că
lăbăreala e o inutilă pierdere de timp
în detrimentul adevăratei meniri ale funcției
doar că nu "iară noi..." ci "iar el..."
te pup pe începutul de chelie ascuns sub batic de pirat. Ioan.
Pe textul:
„amară constatare" de Ioan Postolache-Doljești
(cât dumnezeu m-o mai ține)
am încercat să îi aduc modest omagiu
chiar dacă miroase a usuc și căcăreze
că doar e primul și hotărâtorul pas
înspre triumful vieții...
cu cana ta de tinichea
ulcica mea de lut
dă cioc
și lângă pâlpâiri de foc
se-aude-un
"doamne-ajută!"
Pe textul:
„în cabană lângă foc" de Ioan Postolache-Doljești
facă-i-se pe plac lui Ștefan
și cum vezi
pa pa cu finalul...
Mulțumit? Ioan.
Pe textul:
„pietre de pavaj" de Ioan Postolache-Doljești
