înălţarea la cer

................................. şi, înalţ la cerul existenţei mele gândul, că sunt prea mic şi nu-ndrăznesc cuvântul. îl port pe vârful limbii şi-l ating încetişor, cu grijă, că e spaţiul mic, de cerul gurii... cum să îl strig s-ajungă-n cerurile-nalte la Dumnezeu să îl audă când, toate urechile sunt pe pământ, urechi de om, de cea mai primitivă fiară, ce-aude numai zornăit de bani cu firea lui avară, bolnavă de putere, fală? ... ...................................