filă dintr-un vechi maculator

un sfert de foaie cu un scris rapid,părând ca un batalion de râme,scris cu creionul negru bine ascuţit, indescifrabil.cred că i s-a rupt că restu-i scris cu creion chimic mai rezistent în vreme... în sat la noi, pe la-nceputul veacului trecut, era cică, un cojocar pe nume Gheorghe.mic de statură, chel, dar meşter iscusit, om de cuvânt şi săritor la greu, într-un cuvânt, un gospodar la locul lui de-aceea, toamna, la claca despănuşatului la popuşoi veneau cu drag amicii.lasă că şiFrăsina lui făcea plăcinte poale-n brâu cu brânză sărăţică şi um malai din ăla cu bostan să tot dai vin pe duşcă... şi ca la clacă, în lumina lunii pline sau cea pâlpâietoare din felinare agăţate-n par, după-un pahar sau doua, dezlegaţi la limbă, glumeau din ce în ce mai fără de perdea, râdeau mai tare şi mai mult, pe când grămada se mărea. şi Gheorghe, cum să nu, se cherchelea şi-aproape de sfârşit,umplea din nou găleata. trecea, grămezii dând ocolul pe la fiecare: - luaţi şi beţi în sănătatea voastră dar şi-a mea.râdea băgându-şi cana-n vin. îşi scotea căciula cu ţuguil mare, (să pară şi el mai înalt) şi-şi potrivea cana pe creştet apoi,dezinhibat începea bătuta pe loc cu strigături... ce bine s-a simţit el prima dat când a văzut că toţi priveu la el cu gurile căscate. al doilea an a vrut mai mult şi larg lăsat-a brăcinarul atât cât la bătută să-i alunece iţarii. când i-au căzut s-a ruşinat.(sic) ce hohot a mai fost şi ce i-a mai plăcut... şi-aşa cum pofta vine doar mâncănd, al treile şi mai mult şi a lăsat să-i cadă şi izmana. efectul nu a fost la fel. un râs ici colo de tembel şi-atât. n-au mai venit la claca lui. păi, venim la el să-l ajutăn şi el ne-arată curul?... - şi, Gheorghe?.. - ce-i cu el? - ce-a mai urmat? - nimic. de el toţi s-au ferit făcându-şi cruce: mare păcat că s-a scrântit... de ce mi-o fi căzut în mână-acest maculator taman acum când mă gândeam să intru pe calculator? habar nu am...