lepădarea de frici

cum n-am știut venirea-mi în lumină și nici pe ale ei poteci cum voi umbla călcând în gropi, în străchini, sau pășire lină, și nici de ce preabunul Dumnezeu alesu-m-a să-i fiu părtaș pe lume, lăsându-mă de capul meu să fac ce vreau pe drumul viețuirii pe pământ, la fel nu vreau să-mi știu deznodământul carmei ci las la mila vrerii sale distanța între azi și ultima-mi suflare, rugându-l încă să mă rabde a-i fi sălaș de Fiu, de Tatăl și de Duhul Sfânt, să-i pot a-i mulțumi de toate, să-i laud și să-i cânt nețărmuita-i bunătate... amin.