fără umbrelă

aeru-i rece şi ud plouă mărunt vântul adie frunzele-n sărut de adio cad legănând amintirile verii... cu feţe de sfincşi în priviri cu umbre de frig bătrânii-s pantofii uitaţi pe raftul de jos în debaraua vieţii... cu talpă de talpă de crep sau de gumă uzaţi scâlciaţi şchiopătând calcă greoi târşit şi trişti pe drumul din urmă... de secetă pământul e mai tare ca fierul de plug... brusc creşte vântul şi plouă sfâşietor dureros din păr pe obraz se prelimg picături şi-mi pare că norii sunt nefireşti iar ploaia asta e corul de lacrimi ale copiilor lumii schilodiţi la suflet şi trup care plâng botoşei zvârliţi de nebuni în flăcări de rug...