când dormi nu ştii nimic de tine

poeţii sunt oglinzi la început de zi care se sparg în fiecare noapte şi poeziile care le scriu sunt cioburi colorate ale vieţii lor în dor de a rămâne după moarte ca oameni şi poeţii mor dar ei devin vitralii mai mult sau mai puţin privite-n viitor... doar dacă viitorul va mai preţui lumina în pupilă...