ochi în ochi cu migdalul

ai mei obosiţi, ai tăi boboci de flori. altoi tu, sufletul meu portaltoi. pe creanga din vârf trei sâmburi rămaşi din rodul trecut, ofrandă, parcă, pentru Tatăl, Fiul, şi Duhul cel Sfânt... e prea devreme, mai aşteaptă, nu te grăbi, eşti tânăr, nu ştii nimic de îngheţul târziu... (Doamne, repetam cuvintele lui tata când i-am spus că mă-nsor.) coroana-ţi în cupă, în boare de vânt mi s-a părut că a râs... dimineaţa hohoteai în cămaşă de flori... acum, de la balcon, ochii mei, aburiţi sub nămeţi de-amintiri, privesc spre ai tăi larg deschişi speriaţi sub zăpezi. dulce-amărui rodul tău, viaţa mea, oare vor... Doamne, răbdăm zăpezile dar rogu-Te, încă fereşte-ne de îngheţ, calde fie-Ţi mâinile tale...