drumul

staaai, Ioane, cu ochii beliţi în tavan. ziua dusă ? puşcă de soc cu biluţe de câlţi nu armă letală. tolba ţi-i goală. îţi tragi aşternutul până sub barbă să nu se vadă urma de gheară. simţi recea strânsoare pe tâmplă a lui "de ce şi cum". şarpele veninos încolăcit, cu capul ridicat e gata la prima mişcare să te stuchiască-ntre ochi. pe ascuns ridici o dronă de gând. pe monitor îţi vezi drumul vieţii făcut... cum aşa? nici cal, nici măgar, închipuit pegas, inorog, credeai c-ai ţinut drumul drept şi acum văd că de fapt, la pas, ai ţinut-o pe stânga mereu, să te fereşti, bănuiesc, de cel rău venindu-ţi din faţă, pe un transfăgărăşan al naibi de cotit. dau zom şi mă caut. văd un catâr cu urechile ciulite, cu ochii cătând peste umăr, de jur împrejur, înainte, cu pas domol de bătrân că încă mai suie. animal de povară îşi cară samarul de vise, spart cât să poată lăsa o dâră în urmă. zădarnică dâră, hrană doar pentru pală de vint... ultimul cadru. face-un popas cât să slobozească spumos un şiroi şi-un bălegar. ca însăilările tale, Ioane... drona cade pe pleoape a somn... somnul- antrenament pentru moarte... adorm...