filă de jurnal

de unii-or spune că e suprarealism am să le spun că nu, trăirea-i pură. nu-s arivist, de ce aş fi? pegasul zbor vrea nu strânsură... oglinda mă priveşte câş în ea nu-s eu, e-o altfel de făptură, ceva ce-am fost şi astăzi nu-s râzând cu dinţii toţi în gură. privesc cu detaşarea unui tâmp la aberanta reflectare... e-o abureală,zici? la fel ca tine zic, mâna se duce spre ştergare... îl iau pe cel pluşat şi şterg. el nu, doar mă priveşte insistent. grimasa lui îmi spune că îl doare. îmi amintesc că la culcare eu l-am rugat pe Dumnezeu în zori să nu mă trezesc tânăr că nu aş şti ce-ar fi de capul meu şi şterg, şi şterg, şi şterg mereu, conturul lui se stinge şi apare-al meu. ce uşurare... e mare zi de sărbătoare dar azi nu dau drumul la televizor rămână patrihoţii cu parada lor în... eu voi rămâne-n casă în tăceri s-ascult ecoul lupului cel vechi, trădat, vândut mereu, schelălăind în strâmtele hotare...