simplitatea trăirii

eu, tu, două entităţi de bot cu iavaşa lui da ori nu, entităţi ajunse fără de trup, doar picioare şi mâini, picioarele să ne ducă spre mine, spre tu şi mâini pentru dar unul spre altul... microbuz. se urcă o mămică, o mână de om cu doi copii. tu le oferi loc pe banchetă, la mine în amintiri se repetă în Târgul Jiu a scenetă: - bă, fire-ai să fii, ce găsişi că n-are nici maţe în ea?... fetiţa, cu unghii vopsite în roz ca statură-i aproape cât ea, băieţelu-i plăpând, liniştit ca un boboc de lalea... staţia Farmacia trezeci şi doi. -Haide-ţi cu mama! cloşca cu pui de aur coboară... a câta oară, Doamne, nu ştiu că unul cu doi e marele unu indestructibil, cloţcă cu pui, mamă cu-ai ei copii, floarea pământului, a mapamondului întreg pe care, iată, nebunii sunt gata să îl transforme-n pustiu...