zădărât de-o întrebare

păi, mai nimic nu-mi mai merge ca lumea de o bună bucată de vreme şi nici n-are cum. sunt un circ ambulant şi blocuri sunt acum pe maidane. unde să-mi mai intind şi eu cortul? şi-apoi cui îi mai arde de circ când circ este lumea? la ultimul spectacol, bunăoară, au venit doar câţiva nostalgici de mână cu ţânci. degeaba, doi câte doi, caii mei defilau în buiestru, galopau la unison, făceau plecăciuni sau se ridicau, în toată măreţia lor în două picioare, degeaba dresura de fiare, giumbuşlucurile maimuţei, zburătorii la trapez fără plasă, ruperea de fiţuici cu şfichiuiri de harapnic, înghiţitorii de săbii, nici măcar motanul în haine de pirat mieunând în vârf de catarg către zare, n-au împresionat cât de cât nici măcar pe cei mici, care, şi cu suzeta în gură, erau cu ochii-n tablete. bătrâneii şi ei, unii lesne s-au lăsat moţăielii, ori au tot dat telefoane la cei în lume plecaţi, şi poate unde le intrau mereu căsuţa poştală, dădeau a grijă sau a lehamite din mâini... ce s-o mai lungesc,tu, a fost un fiasco. până la urmă, mi-am dat seama că de fapt nu sunt eu circul ci doar paiaţa aşa că, în noaptea sf. andrei mi-am pus blana de lup şi-n două picioare hălăduiesc pe trotuare şi nu mă deranjează că nimeni nu mă bagă în samă când urlu zicându-şi: dă-l dracului, e-un mascat. îngrijorat un pic sunt ca după bobotează hingherii să nu mă confunde cu maidanezii,dar cât mai ţin sărbătorile iernii pot spune fără tăgadă că-mi merge, îmi merge, tu,... al naibii de bine...