hotărât de bobotează

afară viscoleşte şi e ger, (dar când să fie dacă nu la bobotează?) centrala-i curvă, nu-i mai cer cald cât aş vrea să fie-n casă. vin meşterii, o regulează zădarnic, e o nesătulă, devine tot mai năzuroasă, mereu în ea vrea câte-o sculă. parcă şi viaţa mi-i la fel, mereu cu moţu-n cur trişează, cu chestii puerile fără ţel zi după zi mă torpilează. e ternă, nu se vrea de vază, ca proasta-n târg tot dă din gură doar vorbe, nu mai cuvântează şi n-o mai recunosc, e-o secătură... azi cerurile se deschid şi cum e şaptezeci la sută apă, cu busuioc şi cruci de gând agheasmă-o fac, poate că scapă din chinga interesului mărunt. iar cu centrala-s hotărât, o bag în mă-sa şi-n programul rabla.