Snejana

auzisem de ea știam că-i din Moldova și-atât. o vedeam bălaie plinuță cu năsuc lătăreț și râzând cu bujori în obraji. întâi a venit Alexandru înalt cu trăsături împlinite cu lumină pe chip ce mai bărbat de bărbat. mai curios ca o babă sprâncene ridic îmi zice vine și ea. mânerul se mișcă se dilată clipa în sfârșit ușa se deschide și zang țăndări se face imaginea veche. suplă în veșmânul de vară o hermelină ridicată-n două picioare cu ochi mari și curați curioasă se uită la mine. i-am sărutat mâna sau am pupat-o pe frunte nici nu mai știu. să știu cum te cheamă ia uite are și gropiță-n obraz Snejana zice cu accentul pe ja. și asta ce-nseamnă iar ea fulg de nea. leneș cad ninsori pe păduri de mesteceni și-n șube vizitii la sănii cerești lunecând pe întinderi baikale imagini de fulgi mari căzând pe pleoape de copil cu fața spre cer rotindu-se ca-n das de derviși ghem de imagini cu capete multe de care să trag mai întâi că nu știu și-i zic Esenin. ne cunoaștem de când lumea vorbim și vorbim în planul secund fătuca nu-i numai frumoasă dar are-n ceva un lipici auzi fulg de nea mă uit la el cocoșel fălos nevoie mare și-n gând îl întreb oare-ți dai seama cu ce ninsoare te-a blagoslovit Dumnezeu. și vorbim au deja un limbaj al lor incifrat din gesturi priviri ce bine le stă aura. mi-s dragi îi privesc el cu fulgul lui de nea contopiți nici nu știu poate că eu îi văd un nor străveziu plutind în înaltul iubirii. mă văd la anii lor mă văd și acum bătrân și-aș vrea să le spun să rămână acolo sus cât mai mult fără să bănuiască trista ninsoare. și vorbim și vorbim...