2014

"adio an blestemat" zice poetul și noului an "bun venit" dar cel care vine e fiul sistemului decrepit și-al speranței - sfintele moaște mă-ntreb dintr-o criză profundă și-un tată dement oare ce fel de prunc se va naște variante sunt trei -I- fiu cu grave carențe debusolat și lânced se va scălâmbăi cu guri de mass media Într-o clovnerie tembelă vulgară aspiratoare de timp pe când insensibilul trup îi va fi sfârtecat și mâncat de aceiași satrapi secătuindu-l de vlagă urechile surde zădarnic vor fi asaltate de strigătele deZnădăjduitei mulțimi doar oasele-i goale vor răsuna în ecou lovite de pietrele smulse din caldarâm și-aruncate în scuturi sfârși-va duhnind umplând sfertul de secol -II- oră de oră meridian după meridian ne vom bucura infantil de aruncarea spre cer a miliarde de inutile și muritoare steluțe nevăzând monstrul care se naște cârcăiac cu 365 de segmente cât pământul de mare din care ies capete hâde terorism disperat sau habotnic xenofobism din frustrare sau parșivelnic indus faliment sărăcie ce urlă și cel mai hidos dintre toate c-o față de crist propăvăduind libertate dreptate bunăstare adormitoarele droguri dar care-n ascuns îngrijorat de creșterea exponențială a "prostimii" pune la cale conflicte războaie cataclisme boli în masă extincții să le rămână lor țâțele pline pentru lux deșănțat și corupții nemaiputând răbda pămânul se va cutrEmura în adâncuri redeschizându-și gurile de foc răcnind cu pucioasă și lavă stârnind ploi acide puhoaie ochi din calea lactee întrebători vor privi de ce în locul planetei albastre e-o bilă de fum -III- îmi place să cred că totuși anul ce vine izbânda deplină a unor gene recesive să fie cu-nțelepciune dragoste pentru viață iubire cu creierul limpede să ia pământul în palme rotindu-l să-i vadă apele poluate și să zică nu-i bine deșertul privindu-l cum se-ntinde jungla dealuri și munți despăduriți aerul împuțit mirosindu-l și în adânc privind furnicarul de lume înțelegându-i metehnele iarăși să spună deloc nu e bine până aici haina ticăloșiei trebuie aruncată și-n haine noi de gândire s-avem grijă de mama pământ să fie curată... fiecare se naște trăiește suferă speră și moare singur îngrijorat mă întind pe albul zăpezii cu ochii-n adâncuri de ceruri și zic doamne dacă într-adevăr exiști iată-mă-s crucea pe care a fost răstignit fiul tău OMUL nu mă mai părăsi întoarce-ți fața spre mine în anul ce vine și an după an...