gânduri la fereastra crăciunului

licăriri la geamuri întunecate la radio deșteaptă-te române ca-ntreg orașul românul doarme pe el profund tatăl nostru care ne ești în cer pentru om venit și de fiara din om răstignit oamenii zilei Kepler Darwin al dracului omul și când credea că de dragul lui i se învârte soarele deasupra creștetului și dupa ce a aflat că de fapt e invers cum tot așa când credea că-i de origine divină dar era un maimuțoi evoluat și tot al dracului azi când știe că-i un animal ca oricare pe pământ doar că-i un pic gâdilat în genom sfântul zilei Ștefan primul martir la bine puhoi se țineau după Isus la greu fără reproșuri s-au lepădat de el și i-au cerut răstignirea câți din cei care au zvârlit cu piatra în Ștefan nu i-au fost "pretini" desigur puțini doar zice-o vorbă "dușmanul nu-l căta departe e totdeauna lângă tine" Dumnezeu să te ierte și pe tine Nicolaie că ți-ai iubit comuniștii și ei te-au împușcat... cu nouă ani în urmă în preajma crăciunului solemn cu-n zâmbet trist în colțul gurii în car te legănai pe ultimul drum tată azi doar de mâinile tale trudite ciotoroase și aspre îmi aduc bine aminte pentru că mă infricoșau când eram copil dar cât de bine mă simțeam când furișat mă cuibăream noaptea lângă tine și cât de catifelat era alintul mâinilor tale pe creștet... în lumina stradală înhobotat în promoroacă pe jumătate tăiat de muchia blocului în vârf pe ultima cracă o jumătate de cioară și-mi place să cred că cealaltă jumătate-i de mierlă cântând în teiul înflorit ce-mi umplea apartamentul de vis astă-vară te-ai trezit in coada ochiului prind profilul tău din oglindă acru cu jumătate de gură bombănind și-mi place să cred că cealaltă e-mbujorată și mă privește zâmbind o fi iarnă afară și ce pot să cred că e vară și-aud bobocii de floare trosnind și merla îmi cântă parfumu-i suav... undeva un pickhammer sparge asfaltul sau poate că tu...