"mă duce parcă umbra-n spate"

"mă duce parcă umbra-n spate" cu viața lui de-un pol mi-a zis un tânăr un gol parcă purta Atlas pe umăr îmi fulgerau imagini disparate din alte lumi posibile ce n-or să fie ți-i zisa ta cumva un vers de poezie l-am întrebat sau simți povara acestei vieți ce ți-a fost dată nemulțumită dând pe dinafară cum ar putea să expandeze e un colaps care mă doare sânt ca-ntr-un vis în cre vreau să fug și-s mutilat fără picioare dar ai deschise porțile-omenirii și-ți poți alege una preferată ce-i viața-mi zise e o fugă din clipa care moare către-o altă și dacă știu ca cea care-o să vină sortită e să fete avortoni bătrâne spune-mi am vreo vină eu ce-aș putea să-i spun adeseori fertila-mi minte pare-a fi sterilă blocat mă simt în goana lumii și jalea-mi plâng ca mâțu-n scai zvârlit precum zicea poetul nu te-ntrista dau eu s-o dreg așa-i acuma tineretul când se trezește din marasmul bombardamentului informațional nu-i viața totuși tragedie i-am zis gândește-te că dacul s-a făcut valah și din valah a devenit român iar cursul vieții de acum ce din român îl vrea european și în final un cetățean global fără de nume nu-i altceva decât o ficțiune borfașii lumii sunt pe val imaginându-și strategia ca infailibilă dar prăbușirea care-i așteaptă o să-i stingă tu ține minte e-o anomalie cu inima în dreapta e firesc la locul ei să fie-n partea stângă e comunismul înfierat și marea curvă fuge cu prăjina lungă s-alunge curvele din sat tu să-nțelegi ce care va să zică...