flori târzii

doar aparent ni-s drumurile liniare și ale noastre păreau paralele o tinerețe-ntreagă ne-am văzut nu ne-am vorbit și n-am știut de viața celuilalt cu bune rele cum și de ce ai dispărut o vreme eu nu m-am întrebat de ce să vreau răspuns cu lene-am prins ca-ntr-o capcană timpul și asta îmi părea de-ajuns e-adevărat din când în când mă surprindeam văzându-te-n mulțime părelnic într-o siluetă feminină... ca o felină instinctiv văzându-te deunăzi pe stradă te-am atacat n-ai fost mirată ci mi-ai răspuns afirmaiv ......................... demult e dusă primăvara și vara ca un vis s-a dus cad frunze nu petale de ramuri grăbit e soarele-n apus și totuși de bruma toamnei n-avem a ne teme uitând de toate și de toți să înflorim ca două crizanteme...