Însemnare pe albul ultimei coperte a "Secretul suprem" de David Icke

deschide-te ochi al conștiinței albeața-i perdeaua pusă pe cristalinul tău inocent voit de-un sistem de-o structură care pentru adevărata viață te vor impotent pe lume-ai venit ca o certitudine pură iubirea-n de sine și revărsarea ei peste lume să-ți fie veșmânt sistemul structura te-au legat în cutune ești oare adevărul ancestral ce s-a vrut larvă parcă ești pe pământ viața ți-ai petrecut-o în mâlul minciunii când în sfârșit năpârlești ți-s aripile moi și zboru-i ratat în gândul la viața de-apoi o prăbușire-n de sine verigă de aur poți fi în lanțul viețuirii de argint de fier ori aramă cum tot atât de bine poți fi o verigă de lut dacă ochiul tău interior lăsat e să doarmă ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, sunt eu nimeni și totul acestui pământ născut poate pentru prima și ultima oară când voi pleca aș vrea să plec împlinit nimic din trecerea mea prin pânza luminii n-aș vrea să mă doară...