doar cu călcâile în mare

întind prosopul lângă țărm să stau doar cu călcâile în mare trag pălăria peste ochi și fac din trupul gol capcană de prins afluxul de fotoni astăzi când trecem prin afeliu ca niște senzori perii de pe piept prind briza ca pe-o joacă de-altădată când mă gâdilai cu pleoapele care m-au dat uitării mă-nchid în mine sunt un melc ce-a eșuat pe plajă nu mai contează-acum nimic pe tălpi simt valul clipocind părând că fug cu pași mărunți așa culcat pe spate către cer ce să mai cer acestei clipe când parcă nu-s și parcă sunt etern pământul care sunt și apă cu năzuințele-n văzduh mă fac povară pentru duh și conștientului îi spun să tacă ascultă-i zic numai cum marea îți leagănă în murmur amintiri... 03.07.2013