Vor înflori iar teii în Copou

studenți în parcul din copou eram captivii unei seri de vară ai acceptat să ne-ntâlnim eram timid eram pierdut mi se părea că nu ești pământeană aveai pe tine-o rochie corai subțire aproape transparentă și părul lung buclat bălai lucea în raza violetă perechi perechi pe bănci se sărutau alți amețiți de flori de tei mi se părea că-s la-nceput de lume că ești minune-ntre femei tăceam tu m-ai luat de mână mergeam ca-n transă pe alei simțeam pe undeva o umflătură îți amintești în cameră ajunși te-am sărutat pe gât pe sâni pe gură... pe unde umblă astăzi pașii tăi