fum de putregai

dicționarele din raft îmi rîd în nas te crezi deștept cît timp ți-a mai rămas te dai rotund rotundul tău e punct și punctul tău e-un electron atît de hidrogen telur uraniu ești doar un ghem de întrebări exuberant increzător și straniu blestemul de a fi ți-a dat o șansă la loteria existenței nimicurile te-mpresoară și tu le pui ca gir al vieții de știi ar trebui să taci dar te exprimi înseamnă că nu știi se zvîrcolesc în tine-atîți copii cu întrebări că nici nu știi ce faci hai ieși în lume-n pielea goală și ipocriților le spune ăsta sînt cu var nestins vor arunca în tine... dar am făcut-o cine sînt o gașcă de amibe cu tichie întregul trofic lanț îl descompun crezîndu-se-nflorite giosperme și-mi spun că-s pulbere și scrum mai mult sînt ne-nsemnatul fum ieșit din putrescide resturi la nas cu mască și ascunse gesturi m-ar expulza și nu au cum mă învelesc ca pe un avorton cu scutece de nepăsare... momeală faceți-mă pentru somn le spun pescari de trei parale sînteți atît de buni precum e mierea prelinsă pe știubei putregăit dar limba aspră a uitării o să vă lingă eu rămîn ce sînt un embion matur ce bate-n coaja prea tare înspre infinit...