sub alint de petale

lăcuste privirile-mi sar de la una la alta le pipăie verdele și-l gustă-n gând roșesc pe ascuns până când mă întreb până aburii toți se vor face ploi de-ntuneric lăcustele înecând fumul se ridică din scrum domol vălurit trei degete unite ca pentru-nchinare țin mucul țigării ușor petale de zarzăr cad pe mine-n alint amintiri sunt ale mâinilor tale soarele-i blând tipa tipa vine țâncul râzând e bucuria descoperirii mersului pe jos cu mânuțele-ntinse vine râzând mă-nfior dar dacă copilul acesta sunt eu mâinile noastre se Întâlnesc îi zâmbesc rîsul i se sparge în plâns speriat îl ia în brațe mămica nu plânge e nenea părăsesc părculețul nu mai vreau un alt copil să-și vadă în mine amurgul...