ioan peia

comentariul meu dovedește că cine are doar atâta minte cât să accepte în trompa lui eustachiu absolut orice tâmpenie i-ar ieși în drum, acela nu are nici cel mai elementar simț al proporțiilor în tărtăcuță. dacă un marțian, spre pildă, ar fi venit și ar fi spus: \"uite, ăsta a violat-o pe mama!\" - doamnele simandicoase, revoltate până la ultimul neuron, ar fi tras cu pușca-n presupus! iar cei care preiau fără nici un fel de discernămnt orice le pică-n raza lor de percepție, ba chiar ies cu entuziasm în calea a cea ce doresc să creadă, nu pot fi calificați altfel. \"cogitațiunile\" de mai sus vor să pară cine știe ce vorbe de duh, scrise cu șarm și finețe stilistică, către un andrisant anume, ca\'va\'zică, dar, uite că reeditează faza cu oiștea lui ieremeia.
și despre ce fel de \"prietenie\" era vorba?! sau e o altă vorbă-n vânt, ca atâtea altele care circulă nestingherite dintr-o parte în alta a șanțului comunal?
s-avem pardon!

... în felul ăsta poți compune și o odă la pantof și polonic, despre cum a decedat bietul gayk în scorbura păianjenului asache. nu știi cine e asache. lasă că-ți spui eu...

Să-ți mai aduag eu unul mai de efect: dacă ai monta o termocentrală la gura proștilor, ar da randamentul maxim!
Că cele aduse de tine aci sunt apă de ploaie stătută!

nu ai putea construi altfel prima strofă?

bătrânul siliștean îndrăgostit arată ca un sfânt. e pur ca geana lui cristos. adevăr zic vouă!

cred că o să rămâi surprinsă, dar, exceptând poemul acesta care este cu două nivele sub media valorii tale,- o să rămâi surprinsă, spun din nou, că, în opinia mea, ești cea mai adevărată poetă de pe acest sait.

și dacă ai călca în oarece cu cea din talpă?! ce s-ar chema că se întâmplă?

și dacă ai călca în oarece cu cea din talpă?! ce s-ar chema că se întâmplă?

aberez


pentru că galoșul meu e un galoș ca toți galoșii
și ar putea avea orice număr posibil
eu am să-i spun
galoșul galoșilor

*

sunt beată... ăăăă siderată
dă alura lui de galoș-zburător
dă p-un nor pă alt nor
așa că toți papugii poa să moară dă oftică
eu am galoșul meu
galoșul-galoșilor
galoșul cu suiti neim
dumnezeu

*

în el degetuțele nu-nvinețesc
de frig și de ger
în el degetuțele se simțesc
ca niște îngeruțe îngerele
care nu mănâncă deloc colivă din casorele
ca târtanii golanii afonii eonii patefonii
invidioși pă mine că sunt po-e-te-să
tigresă
iar ei numai nește scârța-scârța pă hârtie
acitadini
nespălați
nedelicați
needucați
și pardon necastrați
care șparlesc lingurițe din plastic
de la fabrica de palmipede
mac-mac
și elastic

*

când îl încalț
mă înalț
și devin ilizibilă
dă nu mă mai înțeleg nici eu
nici vii nici morții
vorbesc în parabole ca isus
cu coioții
și toată lumea-mi zice: bogdaprostéle
că apucarăm să vedem minunea minunii
galoș-parașută
printre stele

*

am o mare speranță
că din clădirea osim
din care taman ieșim
eu și galoșul meu zburător
unde-am fost să ne luăm certificat
la purtător
eu îi bag mâna-n buzunar
și...

trecem mai departe

*

ai can flu-flu
bătai con-fu
total
--------
nula na nula tu

*

pare incredibil
galoșul meu
s-a-ntâlnit în aer cu o galoașă
vai vai ce drăgălășenie
drăgălașă
dacă vor face puișori
adică galoșei zburători
miracoooool
oameni cască gura
eu fac ochii cât saramura
am toate șansele să am progenitură
de galoșei zburători
în bătătură

*

miracol, deci să-l definim
gălbuiul moale
în care dacă am călcat
cu galoșul meu zburător
eterat
câștig la loteria vizelor
și zbor peste ocean
teleleu
cu galoșul galoșilor
galoșul meu
dumnezeu

terminat

sunt un mare admirator al cuvântării celei de odinioară. ai simțit aroma și ai meșterit un lucru frumos. îmi plăcu tare!

ai o biografie... interesantă! păcat că nu scrie și poezii!

...poți și tu să arunci prima strofă la gunoi, fără să ți se urce la cap că ai fi ajuns maestră în primitul laudelor!?...

haiku-ul e scuza poeților minori!

mistralul bate-n prin franța, parcă. scriu și franțujii poezii?

ultima strofă e mai inspirată și mai bine făcută. strofa din mijloc e o inserție, relativ stângace, din nichita. prima strofă - o descriere simpluță și prozaică. deci, sfârșitul fu de laudă.

E greu de spus a cui e vina
Că apa caldă-i rece, iată,
Dar poate țeava cu pricina
E pe la unguri deviată!

mai întâi va trebui să-ți mulțumesc pt dedicație!
apoi aș vrea să-ți spun că, dacă nu aș fi citit câteva poetese de aceeși fragedă vârstă pe care o ai și tu,- și nu m-aș fi lămurit definitiv că, pe lângă talent cu toptanul, mai e nevoie și de lectură cu basculanta rasă de cărți, aș fi spus că tu scrii foarte bine. căci tu nu scrii prost pt vârsta ta. dar scrii, cum să zic? cumințel și previzibil. nu ești o stângace,- ești doar o exersantă onorabilă a unui mod relativ comun de a scrie. nimic original, nimic ieșit din comun, nimic exploziv, chiar dacă, eventual, presărat pe ici, pe colo, cu stângăcii inevitabile. am, deci, câteva repere clare în minte și, inevitabil, te privesc prin grila lor de valoare. e posibil ca, mai târziu, dacă ai această patimă, să explodezi, surprinzător, în reper. dar, până atunci, va trebui să citești o tonă de poezie, începând de la ghilgameș, trecând prin tragicii greci, continuând cu dl. shakespeare, ajungând la marea poezie simbolistă și sfârșind cu... consacrata adela! până atunci, aștept un semn de minimă virtuozitate de la tine.

Cu un gol subtil, dibace,
Bănelu ne-a pus la zid,
I-a plăcut și lui să joace
Puțin la Real Madrid.

Ia să vedeți ce mai droaie
Ar putea prăsi cei doi:
Veveriți cu urechioaie
Și țopi-țoape cu codoi!

Ia, așa o-mperechere:
Roșcata și Iepurilă,
Nu putea să de, măi vere,
Decât o struțocămilă!

Vivat, domnu\' Diviza! V-am dus dorul. Ca să spun că fabula mi-a plăcut mult... e puțin!