Poezie
Moșu (se dedică dlui Ioan Peia)
Galeria ascunsă
1 min lectură·
Mediu
am hotărât că azi e primăvară
și am plecat să caut semne clare
umbrele copacilor mă salutau din muguri
de departe, țigăncile păreau să poarte
violete uriașe în brațele goale până la coate
fumul de pe case imita cu succes o pleiadă de nori de furtună
din aceia ce promit primul tunet și prima plimbare prin ploaie
și mirosea a lumânări aprinse în vinerea mare
pământul ridat de arătură
se însemna cu V-uri în căutare
de floare de struguri.
semnele erau acolo și tot acolo era și moșu
cu arpagicul în sacul de rafie, făcea straturi proaspete
după ce preschimbase în verde tot roșul
și tăiase pe drum multe capete.
____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.
043068
0
apoi aș vrea să-ți spun că, dacă nu aș fi citit câteva poetese de aceeși fragedă vârstă pe care o ai și tu,- și nu m-aș fi lămurit definitiv că, pe lângă talent cu toptanul, mai e nevoie și de lectură cu basculanta rasă de cărți, aș fi spus că tu scrii foarte bine. căci tu nu scrii prost pt vârsta ta. dar scrii, cum să zic? cumințel și previzibil. nu ești o stângace,- ești doar o exersantă onorabilă a unui mod relativ comun de a scrie. nimic original, nimic ieșit din comun, nimic exploziv, chiar dacă, eventual, presărat pe ici, pe colo, cu stângăcii inevitabile. am, deci, câteva repere clare în minte și, inevitabil, te privesc prin grila lor de valoare. e posibil ca, mai târziu, dacă ai această patimă, să explodezi, surprinzător, în reper. dar, până atunci, va trebui să citești o tonă de poezie, începând de la ghilgameș, trecând prin tragicii greci, continuând cu dl. shakespeare, ajungând la marea poezie simbolistă și sfârșind cu... consacrata adela! până atunci, aștept un semn de minimă virtuozitate de la tine.