Ioan-Mircea Popovici

sunt multe geometrii neeucldiene asa cum la ora actuala exista nu doar logica cu trei valori ci logica reala care a nascut Analiza nonstandard. de aici discutia se intinde pana la infinitul care-n unele modele nonstandard este plasat pe conturul cercului. diferenta aparuta-n referinte provine si de la faptul ca la Thales paralelele sunt segmente si-n \"postulat\" e vorba de drepte (si aici suntem in zona fragment si intreg, alt motiv de cascada cu rezonante). Exista pe undeva, departe de palaria din discutie, o Lema care le leaga pe toate, de unde pleaca toate diferentele si asemanarile. Vorba de pe site: bucuros ca ne auzim.

cactusii infloresc prin insetare. cand prind disperarea de sete, fac muguri de floare. daca-i mai lasi un pic fara apa, fac flori. daca-i lasi prea mult, mor. daca-i uzi, isi pierd florile. e greu cu cactusii, dar nu imposibil. cactusii mei infloresc daca-i tin aproape de sevalet. pestele meu ii uda cu apele care canta. am in gradina un spin care face frunze...

Ioane, cred ca faci aici o confuzie si trimiti la paralela lui Euclid prin punctul exterior unei drepte. Si atunci se schimba geometria, nu si poezia segmentelor proportionale.

Carmen, comentariile mele sunt ca metafora asta noua, cu apa: apa trece, cascada ramane... si ai grija, vino la piramida cu flori de cactus... stii cum face cactusul flori?

Cu vantul asta, veni Cuvantul. Venise el si pe-o scara, dar acum, spre seara, veni asa cum se slobozi din Poet. Se jura omul frumos: \"să-l bat în gură de timp cu secunda lui pe limbă\" si apoi povesti despre umbra sa pana cand ajunse la ziua lui de nastere cand iarasi veni Emotia si puse \"să fiarbă la foc mic apă deocheată\". Comentariul il lasam pe altadata, acolo, pe Terasa lui Herimon...

Ia-le de semn bun. A trecut Ioan pe la tine, a trecut si Andreea. Ti-au spus de bine. Toate semnele sunt de bine. Ca sa pleci de la ceva rotund, ai nevoie de 3 sau de 4 semne. Cu trei faci un cerc, cu patru faci o sfera...

De dimineata, am un gand tainic despre cerc, triunghi si floarea de mac salbatec. Asta seara, pe Terasa la Herimon, vantul batea dinspre cascada si unitatea imaginara. Am dat sa vorbesc despre floarea de mac dar femeia cu palarie ce statea la masa cu Modigliani mi-a facut semn sa tac. Pictorul s-a uitat la mine, a gelozie. A venit Thales si-a frant zarva, ce tocmai se pregatea, cu paralela dusa la o latura a unui triunghi. Un junghi in dreptul inimii imi aduse aminte de Ea...

Retin intai un vers: \"cum poți fi zi și anotimp și an\".
Ii caut o scara:
\"ca scoica de la mal, ca iarba de pe rouă....
se mișcă înspre tine sinapse de-așteptare\"
Cu restul, vei vedea singur. Totul e pregatiti:
\"bucatele-s pe masă, cu farfurii și linguri
iar noi, meseni, creăm ficțiuni departe...\"
Asta seara, si eu astept. Spuneam de dimineata unde. Te astept la sonetul 17. Daca nu ai rabdare, ia-o pe sarite...

Buna sa-ti fie inima, Djamal. Te invit, mai spre seara, pe Terasa la Herimon. Sa vedem impreuna apusul si cerul cantand vermillon. Sa vii cu vaslele si pana de pescarus. Intre Tarm si Insula, mai e un taram... semnul lui e o stanca inalta... acum te invit la o cafea...

Tacere-n cantecul apelor.
\"...acolo unde mă așteaptă ultima lacrimă.
în umbra privirilor duioase ale amurgului
brațele apelor înlănțuite-n adâncuri întinse spre lumină...\"

Vasile, numele tau inseamna Imparate. Ieri, de izvorul tamaduirii s-au citit rugaciunile Sfantului Vasile. Lucratoare cuvinte peste Izvorul Tamaduirii. Tu stii ca primele bile albe ti-au venit de pe Stradela Vantului si astfel ne-am facut vecini de tarm si de plaja. Tai si trec in alt registru, luand imaginea:

\"...Numai cu un deget în aer
Fluturându-și sprânceana!
Îl aud cum respiră șuierat
......................
Din rămășițele gesturilor
Alcătuiește un fel de epavă...\"

S-a facut un pic de zarva cu a fi si a nu fi. Se tin lectii si prelegeri si se uita a iubi. Eu va zic, (copil de suflet, si vechi calaret pe plaja) sa luati barca iubirii si sa lopatati prin vraja. E aicea Poezia, El, Poetul-vrajitor, chiar un cavaler de seama dintr-un ordin Orbitor. Nu lungesc acum cuvantul. Eu, cand am citit un versul, mi-am adus aminte locul ce tinea tot Universul (\"...Numai cu un deget în aer\"). Si ziceam ca-i versul care se lipea de asimptota. (Las aici imaginea versului din care tare mi-ar placea sa porneasca marturisiri poietice. De mult imi sta pe suflet sa-l aud pe poet poietizand... povestind ce-a avut in suflet cand s-a atins de imaginea versului.

(http://www.agonia.ro/index.php/personals/239075/index.html)
Evident, este o coincidenta, semn ca cei de pe Stradela Vantului sunt navigatori prin apele poeziei, uneori limpezi, alteori involburate, uneori vizibile ori invizibile, alteori oarbe inlantuiri in adancuri, ori pe campul de lupta al jocului cu hazardul. Simt jocul secund al Omului-Adam si-al Omului-Hristos-Dumnezeu... Ma opresc pe un portativ in doua chei muzicale...

gestul acela-i central. tine de zelkanismul: \"atentie! minunile nu vin niciodata singure...\" era vorba de seara in care semnele mele de carte legau cu \"semnele de circulatie\"... circulati, va rog, dar nu incaltati... \"incaltati trecem prin viata, staini de memoria piciorului descult\"... http://www.thanasisfampas.com/

de aici, limbajul gestului si semnificatiile au cale lunga pe-o scara mereu dubla: una interioara si cealalta care nu se vede...

Trag clopotele la portile Infinitului. Sarbatorile Primaverii se aduna-n cantari. Doar tu, Djamal, ecou de departe, in rastignirea pe crucea de apa-mi trimiti Semnele Tympului si ale casei tale, intr-un Triptic:

\"aveam o casă însorită
și doar doi porumbei ...mari.

arbori giganți
își trec ramurile printre nori
inspiră rezonanțele inspiră

plecat
îmi port rădăcinile sângerânde
duc apele pe spate
precum o cruce\"

La mine-i Joia Mare si apele plang a rastignire. De unde? De unde atata iubire? Ca pe insusi... Cantecul tau a ajuns pe Dig. De aici, tac si strig: Unde esti? Unde esti...

Despre drama cu porumbeii tac. A ajuns la mine si-i o tacere a intregului sir ajuns la doi...

Daca inteleg eu bine, pe langa poema e vorba si de o sarada. Si daca deschid si comentariu Reginei, \"Pe trotuare săpate în memorii\" e loc de semn bun... O sarada sta in rada ca sa intr-e-n port sa vada cum: \"Tyche/Cu picioarele goale... în cămașa de zi...printre străzi...\"

Un parfum al cuvintelor, cu nuanta de briza peste nesfarsit, se atinge de-o scara. Pe scara asta-i loc de-o clipa care sa inlocuiasca minutul spasmodic. Restul tine de continuumul propriu dragostei. Iau miezul in jurul caruia-i toata magia ca o Sfanta Impartasanie: \"nu am înțeles niciodată unde începem și unde ne sfârșim, dacă ceea ce numim dragoste există sau derulăm și noi, pe covorul neînchipuit al lumilor, aceeași iluzie...

m-am hotărât. construiesc în mine o lume. și o citadelă unde tu vei fi locuitorul, singurul. vei vorbi fiecărui obiect despre aerul vrăjit și întruparea în dragoste. vei desfășura timpurile după mersul invers al soarelui, evitând orice minut spasmodic, orice vid ce ar putea absorbi lăuntrul\". Las pumnul meu de scoici, semn al marii care exista inca...

as contrazice-o pe Daniela si as spune ca senzatia mea este ca-i un puzzle incins, intr-un joc pe care l-ai lasat in plina miscare. in el te-ai amestecat cu personajele, cu peisajul si-ai lasat sa se vada ca-i vorba chiar de o lume, nu doar de o scena... Cititorul o roaga pe autoare sa faca o inflexiune curbei cat sa o reintanim pe Ioana... cred ca finalul este sub influienta nefasta a piticei. Daca stii ca-i asa de rea, tine-o la distanta. Stiu sigur ca distantele-i fac bine. Din lumea circului am apucat sa-i stiu pe pitici.

Partea asta cred ca ti-am citit-o intr-un volum publicat. Daca ma insel, imi spui tu. Am mai citit si din reflectiile tale. Ma bucur ca suntem de pe aceeasi Stradela, din aceeasi Citadela, cu atingeri de nume... si-o mare cu spume... partea asta-i o frunza de aur din coroana de lauri de pe fruntea ta... Poetul?
\"Ucis de nebune femei,
capul și lira-i purtate
îndelung de ape...
Astăzi,
lira-i ridicată la cer,
constelația -
salonul în care Îngerii,
Heruvimii, Serafimii
ascultă muzica inimii...\"

De aceea-i bine ca Poetul sa treaca de la Cuvant la Culoare si de la Culoare la Piatra... poate ca Pictor ori Sculptor sa aiba scapare...

esti tot mai aproape. poti vedea mai bine ca mine. doar stii ca-s pictorul orb, specialist in scari duble, cu inflexiuni interioare. tu-mi aduci mereu vesti de afara. am auzit ca s-a intrat in Ierusalim. de acum, patimile care urmeaza bucuriei si bucuria care urmeaza patimilor... ai grija de tine... ai grija cu lumea...

Asa a fost sa fie. Astazi de Florii si de pacaleli sa racateasca pumnii mei de scoici... L-am trimis spre tine acum doua ore. Asta s-a oprit pe undeva, ori s-a lasat pacalit. Mai trimit unul pastrat la Zelkanu. Am dat cu banu si-a iesit sa-l trimit. Sa-mi spui cum a ajuns la tine. Tu-l recunosti daca-i primul ori geamanul lui.

\"De la Mircea ai primit o bolta instelata. De la mine ia Plaja, Tarmul si Marea. Cu scoicile plajei sa te joci, folosindu-le corabii pentru versurile tale. In zilele de sarbatoare (ca cea de azi, sa-ti traiasca toti Florinii, Floricile si florile) joaca-te mai aproape si fa un Turn de scoici cu ele, tot schimbandu-le locul si rolurile. Apele despicate aduna-le in lacrima verde, epicentrul lasa-l in ortocentrul triunghiului si cainele lasa-l sa latre a bucurie. Florii cu drag, de pe Stradela, din prag. Peste, zbor si tipat de pescarus. Aproape, valuri ce bat digurile. Intre ele, scari cu semnele Tympului. Din scoicile tale iau un pumn de soapte: \"Visam acelasi vis/ Cu arbori pe care crapa scoarta.../ Pietrele pe care le-am intors cu bombeul/ Nu-si mai arata fata.../ In salas de ape despicate.../Adunam mugurii ca o pilitura de fier\" Lui Rostogol, cu Prietenie, un pumn de scoici. Acelasi Iann care stinge stelele cu o trestie...din lătratul Ponnei\"

Nu stiu cum se facu de chiar in ziua asta de Florii, care se poticni in aceeasi zi cu ziua pacalelilor, pumnul de scoici ce dorii sa ajunga la tine a ramas ratacit pe undeva, probabil calatorindu-se prin pasii desculti ce calca piatra cu talpa inimii. Bucurie multa si cercuri de apa, intr-o frumoasa si nesfarsita agapa... Cu sanatate si bucurii, de Florii si dintotdeauna. De la Unu la Una, in acelasi joc cu cercul si semnele inchise-deschise, din cochilii, cu pasul de aur si pumnul de faur... Primeste Magna cu Laudae... Priveste! Nu uita sa-L saluti pe Florin. Pe care din ei? Si pe Cel si pe Batranul... Sa-i dai un pumn de graunte si corbului lui Uln... tine si o creanga de alun... sa ai de rezerva pentru...

Stiu eu, Florine, ce sa fac sa-ti las un pumn de scoici de pe plaja mea, de ziua ta. Astazi, Fratele tau, Dumnezeu a intrat in Ierusalim. Osana, Florine, intru cei de sus. Un pahar de vin, Batrane, pentru batranii nostri de sus sa-i cunoasca pe ei Fratele nostru, Iisus.