Poezie
sonet 1
1 min lectură·
Mediu
Nu vreau să mă găsească toamna singur
Posibil e să mor în iarnă, gol,
E încă vară și-i mai mult ca sigur
Că-n suflet albul nu e de la clor.
Te vreau de dimineață să apari
c-atunci te dumirești, cu mintea nouă,
și nou să fie totul și spălat și clar
ca scoica de la mal, ca iarba de pe rouă....
se mișcă înspre tine sinapse de-așteptare
c-orice poem a amuțit în lan
și trupul meu acum e o mirare
cum poți fi zi și anotimp și an.
nu vreau să mă găsească toamna singur
ar fi o moarte într-o altă moarte,
bucatele-s pe masă, cu farfurii și linguri
iar noi, meseni, creăm ficțiuni departe...
e numai noapte, nu te amăgi, e gol,
e ce nu vrei să fie, te-aștept cuminte-n hol
013.474
0
Ii caut o scara:
\"ca scoica de la mal, ca iarba de pe rouă....
se mișcă înspre tine sinapse de-așteptare\"
Cu restul, vei vedea singur. Totul e pregatiti:
\"bucatele-s pe masă, cu farfurii și linguri
iar noi, meseni, creăm ficțiuni departe...\"
Asta seara, si eu astept. Spuneam de dimineata unde. Te astept la sonetul 17. Daca nu ai rabdare, ia-o pe sarite...