cu vântul

Cu vantul asta, veni Cuvantul. Venise el si pe-o scara, dar acum, spre seara, veni asa cum se slobozi din Poet. Se jura omul frumos: \"să-l bat în gură de timp cu secunda lui pe limbă\" si apoi povesti despre umbra sa pana cand ajunse la ziua lui de nastere cand iarasi veni Emotia si puse \"să fiarbă la foc mic apă deocheată\". Comentariul il lasam pe altadata, acolo, pe Terasa lui Herimon...

E al doilea poem cu care iesi din registrul poemelor zilelor noastre, l-am citit si pe anteriorul, dar acum vreau sa las semn de respect pentru cuvantul care sta marturie talentului silistean.
Misca acestea in oameni.

în secunda lui de timp ascult acest poem și îl dedic iată fratelui meu Gabi Ghimpu crai de Galați în amintirea apei din lumea noastră
vă mulțumesc foarte mult pentru comentarii vă îmbrățișez Ioan Adriana Dana

Poemul tău este un pictor înteligent cu ureche muzicală și
cu un simț deosebit al umorului, frumos frate.
Cu stimă
Djamal

floriane, mie mi-a placut acest poem, emotionant, plin de imagini puternice, intre care ai reusit sa faci legatura foarte bine... Poemul are o cursivitate, o fluiditate aparte, care ajuta foarte mult fondul ideatic...

felicitari sincere

petre

nu cred în cel care spune că pe el nu îl intereseză lumea că atunci când făptuiește ceva o face pentru doar dânsul....omul tot ce cuprinde e pentru celălalt...aici Domnului cred că i se arată mirare El știe!De curând m-au prins la drum prieteni minunaț din Galați....ei m-au păstrat și m-au căutat și iată acum și găsit. Ce mare bucurie să se împlinească inimii mele mai mare decât aceasta?
Apoi domnule Petre Fluierașu...ce sonor și cald îți umblă numele...auzi! PETRE FLUIERAȘU!poemul acesta nu este cred emoționant ci poate de vină este numai clipa.....
Frate arab Djamal pace

iata cum ai reusit sa definesti anotimpurile, iar la sfarsit te-ai imbracat in iarna, sugerand ca orice plecare este un mare frig. Ai destule versuri memorabile, nu le mai insir aici, se vede de la o posta frumusetea lor.

ce umbră grea, ce joc cu pericolul la tâmplă!

dragă Daniela dragă Viorel Păcală
de ar fi fost în cuvintele voastre nori plumburii fulgere și taifun chiar mă înfriguram.Dar omul este plin de om când i se aduce laudă. Desigur că aceasta trebuie măsurată cântărită lungită călcată împachetată. Aflați despre mine că...încă... sunt bine și sănătos ceea ce vă doresc și dumneavoastră.Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă siturie acestea funcționau învechind călătoria adică iată am scris pe hârtie poemul acesta pornește aceasta pornește acestea pornesc călare spre București unde pe zidul lumii Herineanu sau Pan Răsăriteanul pun pe zidul acela poemul meu al tău al lui al vostru. Apoi după ce zidul acesta este cuprins cu milioane de poezii este văruit. Ca în biserici după sute de ani vopseaua se piere este acoperită de alta.Dar cu acestea toate ceva străbate peste stratur.Așa doresc să petrec pentru a bucura. Iată m-am băgat în seamă punând titlul comentariului acesta în care sigur Răsăriteanul Pan, Herineneanul Cezar numele lor fac oamenii curioși cum la rândul nostru ne arătăm uneori pentru a atrage simpatie pentru a pune pe masă ospeții noi toate acestea ducând cu vânt frugului. Am scris despre oameni.

pragurile sunt cele ce ne trec
plecarile sunt cele ce ne re-aduc spre noi din noi dinspre CEL CE E
mi-au soptit multe versurile tale in aceste zile pioase intre durerile vremii

vremea nu cred că doare deci nu apăsat spun.nici nu cad în afară fiindcă nu există interor....fruntea sus

și cum vine o vreme în care cauți iată-mă regăsind aici un poem dedemult un text pe care acum observ că l-ai apreciat în felul tău și nu ți-am mulțumit
cred că e un poem frumos și voi profita de îngăduirea lui augustin doman să treacă vederilor ca a fost publicat înâi aici
și văd acum recomandat de tine ioana bogdan prin ...acum cinci ani
mulțumesc dana ștefan
...sunt emoționat