Ioan-Mircea Popovici

Mulţumiri cu iubiri la toată lumea
Şi cu urări de prietenie, întru bucurie
Cum îmi uraseră mie gemenele
Iulia Miruna şi Simona Alexandra Popescu
Şi Maria Gheorghe din Montreal
Undeva-cândva

Azi aş pleca de la vorba Păstorului cel bun
Care se potriveşte cu vorba mea
Eu sunt 10 tu eşti 11

Spirala ţărmului înalt, fereastră deschisă spre Infinit

Potrivirea fiind dată de Ioan 10, 9-16
Al 7-lea anotimp s-a născut dintr-un Tymp
Despre care-ţi vorbesc singure locurile
Şi oamenii lui, născuţi din zvonuri şi istorii
Dacă este să le luăm după importanţa lor
Zvonuri ar fi multe şi nu întotdeauna bazate pe adevăr
Istorii mai puţine şi cu mari lipsuri
Motive şi scuze se găsesc întotdeauna
Mai ales la noi, românii, la care, metehnele
Îşi cam fac de cap,…

Şi acum să revenim la oile noastre
Dacă te uiţi pe pagina mea de poezie
Cu versuri şi cu fotografie
Cunoscută sub numele de facebook
Vei vedea că ceasul dulapului cu 5 uşi
Arată ora lui Pi de dinaintea orei lui Pitagora

Când locuiam la Voivodeni
Un sat de şes despre al cărui istorie
Îmi vorbeşte Doamna Corina Bătrâna
Într-o scrisoare venită pe plaja mea
În ulciorul de Histria, scos pe plajă de-o furtună
Istoria-i lungă şi se leagă de cartea

https://www.libris.ro/matusi-fabuloase-si-alte-istorioare-bucurestene-vre978-973-645-603-9.html

Lumina Aradului a ajuns la Mare
Cu Jumătate de Infinit, sămânţă de căutare şi aşteptare,…
Cu i mic crescut din sămânţa de floare albastră

La început a fost un Cuvânt
Cuvântul acesta s-a numit Iubire
Sămânţă care a încolţit ca o ghindă
Din care a crescut un stejar
De care am uitat
Când mi-am adus aminte
Trecuse un secol şi încă ceva
Stejarul s-a umplut de cântec,…

https://www.youtube.com/watch?v=bTpr3WNUgKI

Este!
Este ce?
Este cioara de la Timişoara
Motanul meu, Lordul Picasso
Şi căţeluşa mea, Dorra
Sunt prieteni cu cioara aceasta, Eugenia
Şi toate ciorile vin după noi
Când ajungem pe plajă

Ca înr-o vrajă, ciorle şI pescăruşii
Porumbeii, vrăbiile şi lebedele
Intră înr-un joc al păsărilor

Cu reportofonul pornit non-stop
Trec în memoria lui foşnetul
Şi glasurile vieţii
Cu bune şi rele la un loc
Fiecare cu rolul său
Viu sau mort

Se leagă între ele zilele
Cu visul întâmplării de la marginea oraşului
Acolo unde-am ajuns pe strada fără capete
Constanţa, Vineri, 4 decembrie, 2020

Uite aşa am ajuns să scriu scrisori vesele şi triste
Întâlnidu-mă cu pianistul de la marginea oraşului
“Îi scriam scrisori vesele, ca de prin părțile noastre,
Îi făceam semne și ne strângeam unii în alții,
Ca să nu plece de acolo, de pe câmp,
Ca să nu mai plece niciodată.”
Evident, nimic nu este întâmplător
Îţi semnalez şi ţie momentul
Cu o stea mare, cât Luceafărul de dimineaţă

Întrucât, pentru aducerea aminte şi pentru întregul poveştii am nevoie de ajutorul Smărăndiţei Geamănu, într-o altă rânduială, mă repet...
Oricât de potrivnice mi-au fost vremurile
Împrejurările mi-au fost întotdeauna favorabile
Când eram la internat la Vinga
Deşteptarea ne-o dădea doamna pedagogă
Pe care Smărăndiţa Geamănu, cred că mai ştie cum o cheamă

Mulţumiri, cu o mie şi una de iubiri, cu tot atâtea ridicări şi fericiri,...

De la fotografia aceasta cu gutuile ni se trag amintirile fugite din povestea începută acum 20 de ani,... Amănuntele le găseşti aici:

"poate pentru că era era toamnă
și mirosea a lămâi în camera de la drum
cu un mic balcon
ne propuseserăm să facem o poză
cu aparatul rusesc
lângă una dintre coloanele proaspăt văruite"

Eu şi prietenul meu, Domnul Radical, închinăm cu bucurie, în Cafeneaua Scriitorilor, apariţia fiecărui volum de poezie. Apariţia cărţii tale, Anacronisme erotice: În lanul cu maci - I - Ed. Pim/2020, pentru noi, cei care-n lanul cu maci sălbatici avem un altar, este precum o prelungire a pildei semănătorului şi-a întoarcerii fiului risipitor,... Cu speranţa că-n curând volumul tău ajunge la noi pe vapor, îţi urăm sănăte, bucurie şi multă poezie de dragoste şi nostalgie,...

Un mesaj duios, scris cu sufletul, ca o pregătire pentru adio, ca o briză caldă de vară, în amintirea unei nopţi de iarnă, care va veni, undeva-cândva,...

"acum
am anii
care mă vor face
să înțeleg de ce a plecat tata... "

De la Farul Genovez până la Trei Papuci, trecem pe la Domnii Mătăsăreanu şi Nicolae Tomiescu. Pe la primul să-l asigurăm de toată preţuirea noastră şi pe la Domnul Nicolae Tomescu să-i cerem îngăduinţa ca steaua dânsului să o punem lângă Steluţa noastră în vârful braduţului de Crăciun,...


Acesta este un mesaj cu arcadele pontite ale prieteniei.
Nu-l irosi. El creşte ca vrejul de fasole în povestea lui Andersen,…

Cel Mic, Cel Mare şi Cel Viteaz
De aceştia trei mă voi ocupa azi când
Pe scara promisiunilor “Cât de curând”
Neliniştile se liniştesc
Şi oamenii vor deveni buni, ca pâinea caldă
Pentru că aşa sunt oamenii între care am crescut
Slavă întru cei de sus, pe pământ pace, între oameni, bună-voire

Dincolo de orice aşteptare, altă cărare coborâtoare în mare
Începe cu tabloul de familie, cu Matei, Alexandru şi familia Dorrei

Între da şi nu, două valori, precum alb şi negru între culori, eu vin cu efectul de biliard în care bila albă loveşte bilele colorate şi acestea sunt cele care fac puncte... aşa şi culorile pictorului, care dau viaţă ideilor plastice,... Iată, bila albă a gândului loveşte bila albastră din fereastră, care acum se rostogoleşte pe Scara Tympului, cu o zi înainte de ziua onomastică a lui Matei. Şi dacă-I vorba de ziua lui Matei, care, ca şI ziua lui Alexandru este o zi specială, mi-am zis să trec pe la arcadele pontice, pe la prietenii mei de pe poezie.ro. Mare bucurie pe capul meu să descopăr ca Dan Stoica şi Claudiu Tosa sun unu şi acelaşi autor… Fiind şi eu cu vocaţia picturii, cu predilecţie spre portretele celor apropiaţi sufletului meu, evident că portretul tatălui tău mi-a apărut în primul vis. Nu-ţI spun acum visul. Eram la lebede să mă întâlnesc cu George Stănilă, comandantul de motor de vapor care urmează să facă ultimul voiaj. La lebede unde la ora prânzului, de obicei, este Sfânta Elena, astăzi erau o doamnă pe care am recunoscut-o după copilul pe care-l striga Andrei şi un bătrân, exact ca cel pe care-l descrii tu
“fixat fiind
pe imaginea tatălui său căreia de la o vreme
începuse să-i crească barba afară din tablou,
atârnând
peste tocul ușii
asemenea unei perdele de muște
pe care ceilalți nu păreau să o vadă.
până într-o zi
când barba se făcu atât de deasă
încât nimeni nu mai putu să intre
în cameră.”
În fine, mâine va fi mai bine, mi-a spus bătrânul apropiindu-se de mine,…

Un r şi trei i, realul, iraţionalul, imaginarul şi Infinitul

Se zice că cine se aseamănă se adună. Aşa şi noi, culegătorii de folclor,
Facem ce facem şi ne adunăm în jurul unui ulcior
Şi-a unui pui de pisic căruia-i lipseşte un picior
Şi ţesem împreună o poveste
Trecând povestea prin viaţă
În paşi desculţi prin stropi de rouă
Cu cele mai bune intenţii şi cele mai frumoase gânduri
Ajutaţi de cele cereşti, printre rânduri
Cu cele bune şi de folos sufletelor noastre
Deschizând fereastrele sufletului spre Infinit
Lăsând povestea Voiajului să călătorească la nesfârşit

Iată-te, frate Ştefan Petrea, zis Oceanul, că ni se leagă rostogolirea
Bila acesta-I precum picătura de apă pe plita încinsă
Coreia i-ai spus pseudo-haiku

“brumă în zori -
zidire de lemn
caniculă-n sobe”

pisica toarce
în sobă vreascuri pocnesc
brumă afară

pisica ştie
cocoţată pe sobă
să se bucure

Da, da, daaa, e timpul să ne auzim şi să iubim cele bune şi de folos sufletelor noastre... Acum!

Omul cu casa în spate, pe cărarea pierdută, nu departe de plaja cu suflet zice: acum!
Dintr-o dată tot vacarmul se opreşte într-o linişte desăvârşită. Aşteptarea, cu sufletul la gură, ca un ecou nou... I-am scris treaba acesta Domnei Adriana Onofrei. Dânsa îmi răspunde: “Toți vrem linişte, dar producem agitație.”

Ideea, ca iedera, a crescut în arcade pontice. E timpul nostru pretios ca briza mării când e arşiţă, ca ploile calde de vară care spală grijile noastre şi praful cu mizeriile care s-au strâns în urechile noastre, cu vorbe nesăbuite şi mincinoase. Dacă se poate, vă rog să-mi trimiteţi, la adresa arcadepontice@gmail.com. personajul cu casă-n spate şi păsărică pe acoperiş,... Poza aceasta se potriveşte foarte bine cu povestea mea din acesta zile de toamnă, mai colorată ca altădată, mai plină de poezie, de poveste şi de nostalgie,...

Din ecou, o ciocârlie
Pe un par înalt din vie
“Isarlâk, inima mea
Raiul meu, rămâi aşa”
Am pus versurie pe o carte de vizită, primele 7 i le-am dat Doamnei mele, cea care le ştie pe toate,..

Anul acesta din cauza pandemiei nu ştiu câţi pui au adus berzele de la Histria, nici cele din Nuntaşi, din Corbu, din Ţepeş Vodă, din Topalu, din Tariverde şi din Somova a lui Plătică, de pe Str. Cuibul Berzei nr. 2, la intersecţie cu Str. Traian T. Coşovei,... E-he-hei, dar şi când s-o termina pandemia, urcăm visele pe vapor şi facem Voiajul în jurul lumii plecând din casa cu livada cu prunii, de la Arad,...



Hai că mi-am făcut de cap
Vorba aceea: unde nu-i cap, vai de picioare
Şi cum mi-am făcut eu aşa, de cap
M-am trezit zburător cu norul şi dorul
Ca un vapor cu norişori care se ridicau
Şi pluteau aşa, prin uneori....
Azi am mai dat drumul la o bilă
Şi bila mea a ajuns la o copilă
Iubitoare de mare şi de cântare,...

Iată aici un superb sextet irlandez
Completat cu Diana lui Diez
Şi cu domnişoarele gemene din Timişoara
Venite la concursul X factor
Cu cioara, cu papagalul şi cu chitara,…

https://en.calameo.com/read/0010737876cda1374fae7
https://carticafeasitutun.ro/8-femei-8-lectii-de-viata-din-cea-mai-frumoasa-carte-din-lume/
https://ro.pinterest.com/mrlcmn9/citate-lec%C8%9Bii-de-via%C8%9B%C4%83/


(mai mult pe zmeul meu de hârtie, pagina mea de facebook)

- De la cine crezi că am primit azi multe salutări calde?
- De la Tecărău Anuţa.
- Nu. De la Iulia Eliza.
- Dar Emma Greceanu ţi-a mai scris?
- Nu.
- Iulia Stan?
- I-am sugerat să-i caute pe Cogealac (Aurel Gheorghiu) şi pe Augustin Costinescu.
- Ce mai face Iulia Eliza?
- Nu ştiu…

Vorba aceea: uşile, uşile, cu înţelepciune să luăm aminte! Eram cu gândul la Lula Libelula şi la funigeii care au început să apară pe cerul acesta de toamnă. Şi totul s-a împrăştiat ca picătura de acuarelă pe o sugativă. Isopul din psalmul 50 s-a luat de mână cu păducelul, cel mai bun prieten al inimii şi împreună au tăiat-o la salvie, cea mai bună prietenă a creierului şi la fumăriţă, buruiana care încetineşte îmbătrânirea. După ceata acesta s-a luat şi scaiul de brusture…

La fix picaşi tu, cu multe salutări calde. Porumbeii mei albaştri le prind pe taote din zbor şi vin cu ele la mine. O parte din ele zboară pe zmeul meu de hârtie care din vara acesta poartă numele de facebook…

Casa cu iederă de pe Plaja cu suflet este una. Cum una singură este şi Plaja cu suflet. Plaja aceasta s-a născut dintr-o scoică primită de la fiul meu, un admirator al lui Jacques-Yves Cousteau. Din una, s-au născut celelalte. Au apărut şi Dorra,Ponna şi Dorruţa, toate, culegătoare de scoici. Turnul de scoici a crescut precum Turnul de abanos...

Prietene de condei, de la Marea cea Mare
Nu-i nici o întâmplare că ne întâlnim pe aceeaşi cărare
De când m-am mutat în casa de pe plaja cu suflet şi cu facebook
Casa cu iederă din poezie.ro o vizitez mai rar
Aşa se face că fac înlocuirea sugerată
Acum şi n-o las pentru altă dată altădată

Măi, să fie! Îmbrăcaţi în poezie, învârtim rozeta vie
Aşteptăm să se oprească acul pe sectorul bun
Cu poveştile albastre din crenguţa de alun

Dintre ramuri încărcate cu culorile solare
Cine oare indrăzneşte pe cărările stelare
Să dea glas la psalmi-n care 33 este ales
Să găsească Infinitul pregătit pentru cules...

PSAMUL 33
"Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să se veselească… Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate necazurile lui l-a izbăvit.”

Eu mulţumesc, Anişoara
Numele tău îmi aduce aminte de Timişoara

Şi acum că iar e noapte şi se simte Infinitul
Calul meu din vis tresare... două lebede stăteau de vorbă

Se aude un cântec
Din vorbe
Şi din şoapte
Ca-n concertul acela
Cu visul lui Einştein pe plajă


Da-Da, Da-Da, Da-Da, Da-Daaaaaaaaaaa
Mai este mult până nu mai rămâne nimic
Acum bat tobele
Ca-n boleroul lui Ravel
Se întâmplă aşa
Tu fluieri sau cânţi
Florile se deschid
Întotdeauna altfel

Mi-am zis, di, diii, di calu, di
Şi calul mergea la pas
Eu strănutam strănut după strănut
Că era de dimineaţă
Fusese ora 3:14
Ora lui Pi
Acum e 3:45
Ora lui Pitagora
Greierii cântă
În coama dealului
Căpiţa cu fân proaspăt cosit
Ţine deasupra ei o lună plină
Şi lângă ea un luceafăr de dimineaţă
Pe plajă pescăruşii râd
Să coloreze povestea cu râsul lor
https://www.youtube.com/watch?v=LwLABSm0yYc

Iată un exemplu viu de Cuvânt care contează şi lucrează. Literatură care dă viitorului viaţă. Felicitări Domnule Delagiarmata. Timişoara contează şi punctează...

Începuturile mele poetice s-au năpustit pe când eram în chilie
La rugăciunea inimii, după ce-a plecat la stupină, Părintele Isihie
Atunci au venit şi ele, versurile naturii poetice
Şi sacul marinarului plin de etichete şi petice

Atunci am scris volum de versuri
Triptic pe Plaja scu Suflet... rămas în manuscris,
Într-o perpetuă amânare dintr-un repetat vis

Două versuri le-am reţinut drept motto-uri
Pe Scara fără nume din livada echipajelor mele
Cu meri, caişi, cireşi, cu prune şi cu alone

Naturi solare suntem osândiţi să trăim în noapte
Încălţaţi trecem prin viaţă străini de memoria piciorului descuţ

Suprinde-mă cu clipa din gândul visător,
O amintire vie, din visu-n care zbor
Precum zburam în visul din nopţile cu lună
.............................................................
“și chipul să-i atingă, nectarul să i-l bea
în ochii săi, uimirea grăind spre necuprins
palpând adânc în sine ce-a fost de neatins”

Ambalat sau nu, vidul râmâne vid
Şi visul rămâne vis. Diferenţa dintre ele
O literă care schimbă tot sensul
Aşa şi afirmaţia ta
Dacă aş schimba şi aş pune-o ca întrebare
“Acum se poartă vidul ambalat?”
Şi aş veni cu răspunsul că
Adâncul poartă mărimea Infinitului
Poate te-ai apropia de teoria măsurii
Şi-n logica cu o infinitate de valori logice
Ai rătăci-n alte întrebări
La fiecare din ele fiind valabile
Răspunsuri cu valori în aproximaţii succesive
De intervale-n omega algebre universale…

De aceea cred că dacă
Face despitecătura
Care dă lucrurile de-a dura
Şi le strânge într-un labirint
Verde şi tulbure ca un absint

Intrasem pe facebook prin iulie/ Iată că semnul de ieri/ De pe poezie.ro/ mi-a îndreptat paşii spre casa ta/ Acum bat la uşa ta/ Cu darul prieniei de după Schimbara la faţă/ Foarte de dimineaţă/ Sunt la oglinzile piramidei lui Kheops
Ce să spun? Îmi las cântarea să vorbească-n locul meu
Cu credinţa cât muştarul să-l iubim pe Dumnezeu

De la semnul cel minuscul, punctul de la Infinit
Am primit o ascultare, ca un dar desăvârşit
Să iubesc din viaţa mării bucuria de a fi
Şi să fac să fie-n fapta-mi împlinirea inimii

Inimă, tu cânţi în mine ca un greiere-ntr-o vară
Când stăteam pe banca vieţii, la portiţa dinspre gară
Şi aveam pe lângă mine amintirile de soi
Toată tinereţea lumii, zile vesele de joi

Şi acum, la miez de noapte, când gândesc clipa de-atunci
Cântă pupăza în teiul semnul semnelor din lunci
Unde alergau cu Dorra, Ponna şi mirciştii mei
Alexandru şi cu Nae, doi zurlii ca nişte zmei

Eu trăgeam un fum din pipă, pufăiam un rotocol
Şi o lacrimă de bine, mă dădea iute de gol
Că mi-e gândul pe Golgota, unde-a pătimit Iisus
Toate patimile lumii, semnul cruci-l las nespus

Ţi-am mai spus cum se făcuse linişte într-un război
Când credeam că toate-s spuse, a venit seara de joi
Şi la Cina cea de taină, am văzut cum ai făcut
Să te-ntrebe ucenicii, cine-i cel ce te-a vândut?

Facem nodul la batistă,
Maratonul e pe pistă
http://noduriymp.blogspot.com/
http://omul-chip-al-sacrului.blogspot.com/
http://scarafaranume.blogspot.com/