Ascultă ce-ţi spun

„Zborul” conștienței prin univers o determină să vadă „totul”, cu „puținul” augmentat în „mult”, iar „dorințele” noastre dacă absorb „dorul” se încarcă cu universalitate.

Da, am ascultat cu atenție și chiar am (re) văzut, în propria-mi amintire, ploaia torențială ce i-a udat, până la piele, pe ostași în drumul lor de la Km. 7 spre cazarma grănicerilor de lângă lacul Sut ghiol
Sarinagara mi-a adus aminte de preocupările mele haiku-istice, și uitându-mă cu atenție, am văzut că și autorul a folosit pentru fiecare strofă a poemului aceiași tehnică, (5-7-5 silabe), destul de grea, după a mea părere.
Am revăzut și o scenă atât de obișnuită primăvara în parcul Astra din Sibiu. Aci copacul este castan: copacul e plin cu flori/și cuiburi de ciori

Este!
Este ce?
Este cioara de la Timişoara
Motanul meu, Lordul Picasso
Şi căţeluşa mea, Dorra
Sunt prieteni cu cioara aceasta, Eugenia
Şi toate ciorile vin după noi
Când ajungem pe plajă

Ca înr-o vrajă, ciorle şI pescăruşii
Porumbeii, vrăbiile şi lebedele
Intră înr-un joc al păsărilor

Cu reportofonul pornit non-stop
Trec în memoria lui foşnetul
Şi glasurile vieţii
Cu bune şi rele la un loc
Fiecare cu rolul său
Viu sau mort

Se leagă între ele zilele
Cu visul întâmplării de la marginea oraşului
Acolo unde-am ajuns pe strada fără capete
Constanţa, Vineri, 4 decembrie, 2020