Ioan-Mircea Popovici

asa-i elian. facem noduri la capat de zile. unora le dam foc, sa nu se desire. capetele innodate sa ramana sudate. tu iti cumperi o lupa si eu iti voi darui o luneta, pentru distante mari si-un binoclu, pentru distantele mici.

printre atâtea și atâtea nimicuri
cu sens
plouă
și toate pietrele de kilometraj au rămas albe
am să-mi cumpăr o lupă și prin lentila ei
voi privi cu mirare................

cu un chibrit din colectia ta dau foc datelor 28 martie si 7 aprilie. ploua-n zodia pestilor tot anul...

oricat ar fi de tarzii, raspunusurile vin prea devreme. nu?
bat si eu un cui in pragul de apa, (sa fie semn de agapa).
in tot peisajul, ritmul il dau cele doua personaje:

modelul si fotograful.
scene poetice.
intre scene, alta poezie.


de ce doamne al timpului fotograf
așteptînd
sau prefăcându-se că așteaptă
...........................
despletirea unui semn orbitor

de-ar fi doar motivul cantecului si-al pestelui in ploaie dintr-o viziune de genul: http://www.lettl.de/g052.html, cu deschiderile pianului si cu umbrela poetului de la piramida, pipa lui Aristos nu mai era confundata cu pipa lui Magritte (si nici scara dubla nu se oprea-n zid). elecventa in acest \"daca\" este Ceata care a nascut acel \"pana cand\" din care doar jocul cu pietre si scoici va decide cand se va pune lutul in cuptor si se va arde forma (si astfel Y si Q intra in http://www.lettl.de/g179.html)

sa-ti zic si eu, precum am misca piesele pe rogojina tainelor. intalnisem in Citadela, zidul. la tipatul pescarusului, am scos cateva pietre din zid si-a aparut marea. restul au venit de la sine. curbele intamplarii fac uneori noduri. iluzionistul si magicianul. patratele magice si numerele prietene s-au implinit in cuburi si sfere. casa cu iedera, tarmul si farul genovez sunt trei puncte pe intr-un cerc desenat pe casa de pe stradela vantului... la rascruce de vanturi, bucati dintr-un asalt tradat de trisori... cele trei puncte au nascut linii mai lungi de portativ, cu motiv al cantecului. curand ajung la film... pelerina, umbrela, omul cu gluga, ploaia, fantana si gara din desert, tarmul, plaja, cumpana, vaporul, digul... da. la inceput digul era cel care protejeaza plaja cu suflet. unii au inteles plaja sufletului si nu se mai potrivea nimic. incet am vazut ca digul inseamna de fapt un alt celalalt. du acum o linie intre punctele astea si vei vedea de unde vin albastru zarului si galbenul florilor...

Texte de același autor



- Carmen-Manuela Macelaru -
Carmen-Manuela Macelaru
Colectie de poezii de dragoste la care poate contribui orice membru confirmat al site-ului. Textele din aceasta colectie sunt publicate automat intr-un site tematic.

Traduceri ale acestui text
» Remember Stranger

Comentariile membrilor
Anunță-mă pe email despre comentarii noi!


print e-mail
Vizionări: 1964 .



Îți amintești, străine...
poezie [ ]

Colecția: poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Carmen-Manuela Macelaru [carmen ]

2008-02-14 | |


câteva versuri rămase
de la masa de aseară

îmi pari cunoscut, străine
parcă ți-ai mai rătăcit în mine odată turmele
ce vremuri, străine, ploua
............... în cuvinte
purtam pelerine de vânt, degeaba
mâna ta îmi trecea prin inimă
tu spuneai, uite aici am să adun câteva nuiele
.......................................
un fel de truc, o simpla impletitura din crengi de alun si frunze de nuc...

zici ca am schimbat stilul? posibil sa fi taiat din rime si cantecul sa-l fi lasat de fundal. aveam un până când anuntat. si-am folosit acum aceasta iesire:
până când
în parfumul de flori galbene
găsi un nou început

sigur ca tusele se mai schimba. doar este o pictura in care orbul incepuse sa vada. regasesc motive cantecului: asteptare, intalnire, un pic de nostalgie , un pic de absurd si foarte putina poveste. as iesi cu povestea pe Tomis, dar aici galbenul l-au intins pe asfalt si pe o banda (tot galbena) de oprirea trecerii. femeia care-mi ceruse foc ma intrebase: ai idee cum traversam Tomisul? imi parea absurda intrebarea ei si iata ca acum stau sa-l lamuresc pe politai ca trebuie sa ajung de partea cealalta.

Multumesc de trecerea prin verdele cu flori galbene. Vezi bine ca nu eu dau cu zarul...

doi oameni care se vad se aud altfel. si cand este sa se citeasca, se citesc in mica parte din cele spuse si-n cea mai mare parte in celelalte. precum un semnal de floating light imi pare aici Corneliu Coposu secondat de tusa de adevar simplu prin:

suntem liniștiți în timp ce agitația
celor din jur e murdară
aerul plutește deasupra noastră
ca și cum ar trebui să ne despărțim fără strângeri
de inimă

peste toate insa, as veni cu variatiuni de floating: floating anchor, floating bridge, floating dock, floating ice, floating light, floating pile, floating ram, floating rib... chiromantie-n plutiri, altfel de nori, dincolo de the second floating...

avem fiecare în piept
o chestie albă

singura nepotrivire, chestia de fluturat la geamul trenului...

ciobul verde-si lasa lumina pe scoica din care doar cateva ramuri de altceva isi faceau loc printre linistea din nelinistile marii... lipsea scara galbena... clipa lungita pe marginea zilei nimeri-n ora zarului galben, pe rogojina cu caroiaj verde si alb pe care hazardul isi facea de cap.

o istorie nu se citeste ca o carte de povesti. eu o citesc ardeleneste, cu atat mai mult cand se istoriceste o ardeleanca. m-am oprit derutat la primele doua versuri si ma tot intreb: Danu a uitat de Raigor? eu asa stiu ca elian l-a mostenit pe raigor si Iann a mostenit-o pe Naluca. ca in a doua domnie de drumetie raigor si Naluca au avut nunta-n cer. istoria asta o stie si-o boaba de piper.

placut sa vezi cum gandul se strange pe samanta. cum clipa sta de brazda si ploua sa dea rod. in caroiaj, hazardul, se dezveleste-n cod, din goluri intre noduri si roluri pe un pod. la inceput e digul ce protejeaza plaja si scoica se farama sa nasca in ea Tymp. din toate, o lumina se-ntinde peste ape si face tarm din clipa si ploua-n anotimp. de aici, multumiri pentru fiecare in parte. anaana, pietrele tale-s din podul de piatra, dintr-o poveste la Farul Genovez. ionel, semnul tau va ajunge la tizul tau Ionel Matasareanu si de la el la mine. diana-si potrivise arcul cand acteon auzi fosnet si-un latrat de caine. de aici, un portativ pe care-i o fuga de motivul aniversarii de azi (ma opresc in Carnaval la Venetia). Alexis face 17 ani si semnele de carte s-au amestecat printre fotografii, pietre si scoici...

am suflat pe turnul de abanos, sa vad ca exista si-n umbra lui a aparut turnul de pietre si scoici. o parte din pietre semanau cu pietrele annei. doar scoile aveau alte soapte, alt cantec. una din ele era scoica din rana digului. alta, din samanta pipirigului...

ne apărăm singurătatea o curățăm de nisip
..........................................
si de Tymp.............................

am vazut ca iei raspunsurile pe rand si-am stat un pic in asteptare pe scara. apoi am zis ca daca-mi ceri o adresa sa caut adresa cu pricina, numai ca seria de reviste Notices ale American Mathematical Society le-am donat ca din trei biblioteci sa reusesc sa fac doar una. Interesant este ca am dat peste doua atingeri fantastic de neasteptate: lucrari escher in muzica scrise de o tanara compozitor si muzicolog ... (si multe altele). ma bucur ca prin amicul escher, scara iluziilor si Scara lui Ioan fac noduri cu intalniri posibile. poate nu intamplator simbolul scarii lui Escher mi-l sugerase batranul a fi tridentul imposibil (pe care-l voi posta cand voi trece prin punctul potrivit). multumesc pentru palarie pentru care-ti daruiesc, ca ecou de scara, un joben si-un baston cu maner de argint...

cand atingi scara lui Escher potcovind izometrii, in intoarceri unghiulare pierzi tangente-n care stii cum din zborul alternantei te scufunzi peninsular si aluneci intr-o sfera de pe punctul unui zar. (coltul sferei din durere-n transparente de parere). chiar parea ca Infinitul e ascuns nemarginit cand in jocul de cabala ai pasit in nesfarsit (pasul acesta ar putea fi urmatoarea informatie: anul 2003 a fost numit anul Escher. unde, cum si alte amanunte stiu jucatorii de sah cu hazardul)

iesirea din schima 575 = peninsulara... povestea asta de dragoste intre tarm si mare, ea Peninsula care seamana si cu El si cu Ea. El, tarmul, Ea, marea... te-ai oprit in paradoxul albului nascut de negru. esti un bun tesator. faci casa buna cu o culegatoare.

ai ratacit de Infinit. am lasat tacerii rolul de regizor si-n locul izvorului am gazit un desert... intersectii cu invelisuri de fluturi de noapte... cantecul? intre fosnetul de aeroterma, climatizor si soapte... m-am atins de clipa hotaratoare si-am plecat. de aici, curcubeul peste plaja cu digul Z... ce-i cu digul acesta? este primul \"celcare\" intalnit... cel-care ce? ma intraba Ea, femeia din care s-a nascut acel celebru (Y) invelit de curba cu derivatele continui... integrala curbilinie care nu depinde de drum s-a invelit intr-un buchet de lalele si fum... o mica schimbare de semn si din rascrucea din asalt, un drum cu asfalt strapuns de flori si fiori...

luase cuvantul editorul... fosnet mai tare decat cuvantul... continuarea? eu am ales Marea...

daca tot cazusi cu fani in bisexual, poate-i vreun fiu/fiica din ratacirile golemului si-ar putea fi chiar un trisexual. zic si eu. ca daca-i din scenarii si-i vorba de iesire din cotidian, la ora actuala se pratica pe langa logica trivalenta, logica fuzzy si mai mult, logica trivalenta a ajuns la faza logicii reale. asa-mi veni-n strafulgerarea aceea care brazda cerul. bisexualul nu-i andorginul? vezi, daca are vopsea pe degete, poate-i chiar pictorul orb...

Citisem o carte 1,2,3... Infinit. Selectand versurile tale 1,2,3 si 11 metafora, eu sunt 10 tu esti 11 cade-n titlul cartii. Zici: știu doar că sub degete i se ascunde o mare. Daca stii atat, inseamna ca stii mai multe...

Carmen, para aceea-i dintr-o uiaga infundata-n palinca dintr-o livada de pruni, de dincolo de nisipurile cu aluni si fauni. undeva intr-un miez copt, de noapte. ai prins bine nota pierduta din portativ. un fel de lait-motiv...

dintru inceput as spune ca-n povestile tale e loc de transparenta si de strangere-n forma

estetica poveste tesuta-n cap de pod, suveica Penelopei innoada cod cu cod si se opreste-n piatra adusa de-un copil facand din ea samanta si-o poarta de Aprille. cu un pic de rabdare si-o risipire cantata de detalii prevad o fresca pe zidul alb si-o peninsulara zidire cu pietrele annei. intrevad continuarea povestilor tale in atelier in genul povestii Fata cu cercel de scoica (perla). cainele asta, Zen, luat spre a-l vindeca pe micutul autist imi aduce aminte de cainele din unul din romanele: Mergi unde te poarta inima (unde e poarta inima) sau E verde azi lacul albastru... Nu-mi aduc aminte in care din ele, autoarea-si incepe povestea de la cainele care-l alesese cu mama ei (cadou de ziua ei) dintr-un centru de caini abandonati. revin, cand se leaga. deocamdata, un pumn de scoici dintre pietrele annei

de cate ori pare ca se destrama, precum norul de pe cerul verii, se strange-n forme de ploaie... si-i cantecul insusi pantecul... din cand in cand se prinde povara de-o aripa si face dintr-un fulg un an sau poate-o clipa intinsa peste ape sa caute un mal in care sa se sparga un gand lovit de-un val. din ceva ce nici nu pare, spre un tarm ce nici n-a fost, vamuind din rod samanta intr-un cantec, ca un cost, isi pornise iar, Ulysse, odiseea intr-o seara, cand un fulger se stransese intr-un glob cu iar si iara. iterand pe integrala unei curbe Infinitul, se insirui continuu intr-un spectru nesfarsitul. din abstractul lui atinse luna si-o lasa gravida, luminand dunga albastra dintr-o pestera-absida...

fumand intre abstractii libatii de alpheu, arcada primaveri-i hamac de curcubeu.
vorba ardeleanului: fumezi tu, fumezi. pipa-i la mine