Ioan-Mircea Popovici

un i cu trupul frant intr-un apus de soare e simplul meu cuvant a strigat si-a chemare
intr-o ascunsa soapta e visul si-i rostirea pe cand tu bati in toaca si-n mine-i amintirea
peninsulara vorba, peninsular trecut, cu Tympul ca o panza in care stau sub scut

asta-i o deschidere de bucurie pentru luna august. semne de interpretarea partiturii nu exista. exista insa o Lema a punctului de sprijin rasfirata prin comentarii. in esenta, \"intru bucurie\" presupune inainte de toate sa fii acolo...

Dane, amicul Zelkanu si-a adus aminte ca el este nasul de botez al gemenelor. da de stire sloteristilor ca astazi, la 17:34, la frantura digului de la Casino-Mamaia (pe plaja, nu la fantana) repetam poza cu zarul si farul. repetam si faza din noapte de pe vapor (cu para, pipa si palinca). se aproba in alb orice proiect. nu-i mai numesc pe sloteristi ca sa nu se supere de enumerare si sa ne incurcam la interpretare. atentie la partitura si la bordura! vezi ca unul din ei lipsise si mai era „celcare” cu voi. poate ne vedem si ne auzim cu totii... parola: in august, toate au gust!

intr-o intalnire de \"dupa 20 de ani\" cu absolventii celebrului liceu Mircea cel Batran am aflat ca, din toata seria, doar o domnisoara plecata in Canada citise Mantisa lui John Fowles. zic asta ca o paranteza deschisa, ca motiv sa termin cu o substitutie a mantisei. conexiunile sunt multe dar nu-s la vedere.

tu zici: „tăcere într-un fum, format \"aromă de gânduri\" sau \"A4\", împrejmuit de un gard cu intervale” muzicale. pe intervalele astea interpretul isi scrie partitura interpretarii. „la tine orice jumătate bună are integrala ei cu lună.Te simt când ești agitat., și nu e bine” ai scris o partitura buna. interpretarea nu mai depinde de tine. toate semnele sunt de bine. cat despre iulie si august cu cate 17 zile lucratoare si restul de vacanta ti-a iesit bine numitorul fractiei de la inceput. intru bucuri, sa fie! asa cum logaritmul are o mantisa si fractia are numitorul ei...

la Porțile Levantului, sub cerul de vară, stelele-și pierd cumpătul, se desprind de punctele fixe ale constelațiilor și plonjează-n adâncuri... clipele se dilată lăsând totul pe altadată... tu pufăi dintr-o pipă veche ce ți-o dăduse-un marinar ce se trăgea din viță veche și-acum era cel mai hoinar

dincolo de intamplare cu a fi si a nu fi este locul de carare din visare in a sti. dau tacerii punct pe treapta. langa ea, in contrapunct, o armonica suita coloreaza timp defunct. chiar in clipa ce respira, da si nu in impacare, din senin strafulgereaza si despica in carare semn de (Y)-ci in copacul care tine in coroana seva dintr-o radacina ce se-ntinde-n zid de anna.

aici, intre secunde, gasisem punct de sprijin
din iteratii dense-n contractii off-si-in
sub curba integralei conturul cu senin
era de-acuma-n lumea de unde un suspin
cadea pe treapta-n care-n Capernaum un om
era precum o frunza si frunza era pom...

ca o transparenta-n frunza pe nervuri ridic paharul cu fragilitati de seara-n sectiunea cu altarul... las acum un fum din pipa si gasesc in rotocol indice in nod de spatii facand visului ocol... ca un spin cu floare-n ganduri se contracta-n punct ochit, o poveste-n pumn de soapte si o seara de iubit...

trei fire nevazute trag semn prin Infinit...și ploaia prinde numai fragmente din fragmente... de șapte ori a stat soarele-n loc acolo deasupra semințelor creierul meu... a mirare plutea peste nisipuri un cântec de dincolo de păduri... si-n taina inserarii fac nod desavarsit... cu multumiri, servus!

iti asezi poezia, ca o tinta, agatata de copacul la umbra careia-n arsita verii se strange \"pilitura de suflrte\". pistolarii si lunetistii se intrec cu arcasii sa-ti nimereasca versul cheie. de data asta, pe langa tinta ai lasat o usa zidita-n aer langa o fereastra-n care \"roza lui Paracelsius\" sta-n paharul cu \"apă galbenă în care s-au stins țigări\".

am ocolit cuvintele tale sa nu sparg scoicile care tanguie-n poezie gandul dintr-o betie. pietrele tale zamislesc... din carapacea testoasei mi-am facut un arc si-am tras o sageata... pe drum s-a despicat si-a acoperit poezia ta cu ochii lui Borges

de-o vreme, scrisorile se strecoara prin scrierile diminetii. din vremea cand ma credeam pictor mi-am ales atelierul la numarul 17 si-am inceput sa pictez asa, nevazator... care-i poveste lunga si mai putin aplicata pe probleme ca povestile tale. vreau doar sa aflu cam ce se discuta despre numarul 17 aici:

\"Șaptesprezece. Atunci aflu că ele întotdeauna vorbesc de șaptesprezece. Adică nu mai ai probleme să îți cumperi avion. Adică tot al șaptesprezecelea locuitor al Alakăi este milionar. Aici tac, pentru că mi-am schimbat prioritățile. După fiecare eșec îmi schimb de fapt prioritățile. Poate greșesc cînd spun eșec. Mai bine să zic lecție...\"

cat despre prioritati am invatat ca-i bine sa te aleaga ele pe tine...

albul si albastrul tin piesele hazardului in sah... intre iluzii si certitudini doar clipa-si alege culoarea...

astazi, fulgerand in noapte
lumina un pumn de soapte
si le-ascunse-n semn de carte
cu aici si cu departe
intr-o noapte
soapte-n parte
cu o punte dintr-un vis
ce trecea peste abis
si lasa-ntr-o stera pol
si-ntr-un zar cu plinul gol
sub motive de busuioc
(de pe Arges in jos)
luat dintr-un joc,
cu noroc
din fantana cu zid,
cu anna,
in cantecul dilemei
in labirintul
cu schema si portativ
un motiv

patru note
trei scurte, o scurta pauza si una lunga...
cele 5 usi din Simfonia Destinului
in cuta tivului
in locul motivului
din dungile portativului


venisi ca o naluca umplandu-mi spatiul gol, cu scara, o naframa si-un joc intr-un namol in care doar un fulger strafulgerand tarziul facu foarea albastra si toarse iarasi viul in fire de poveste in caier de fuior in care Radu Suiu sapa dupa izvor... i-am dat o asimptota pe-o umbrela si el ca un Ilie imi darui Stradela... batea-n rascruce vantul si-mi rasturna avantul... cu hatru joc si spume spargeam acum alune... tu te-ai lasat naluca pe scara-n care bila rostogolea-n iluzii un zar si-un Infinit...



5 inaltimi din 5 gradini pe un trup cu 5 corzi
..............................................................................
schema dilemei se adanci in Lema gestului................
ca un ecou al tacerii, cantecul cartierului se opri in...
orele erau de acum peninsulare
golful semana cu Peninsula

dicolo de cele mai bune aprecieri, vin cu jumatatile mele inegale... tu zici Geneza eu zic Facerea... si deja am intrat in amestecarea limbilor din Babel...

Geneză 11.1: „Tot pământul avea o singură limbă și aceleași cuvinte.”
Facerea 11.1: “In vremea aceea era in tot pamantul o singura limba si un singur grai la toti”.

Punand cele doua, fata-n fata, intre ele gasesc un perfect motiv de controversa... cum se face ca oglindirile scrierilor, in diferite eduturi, au atatea interpretari, atatea crevase, incat este o aventura sa mergi la origini sa vezi difirentele intre polul magnetic si polul geografic...

dupa ce aflu unde-i punctul de inflexiune, trec mai departe...

peste toate, si inainte de orice, ai vazut ca atunci cand au aparut polițaii, pentru mine a fost semn bun... Cuvântul lucreaza... aparentele înșeala...

stai sa-ti zic: din ce-am zis, inca n-am zis nimic... ma bucur ca am atras cateva fulgere la placere.. .dar peste toate cele spuse, si dincolo de placere, exista o tacere care nu-i dintre cele bune... si atunci intru in livada cu prune, scutur din temelii si las cateva vijelii... si aici s-ar putea ca unii sa ramana cu holdele-n pipa mea...

vei vedea... cortina inca nu a cazut... ai uitat sa-mi zici de... dar eu tac ca altfel ecoul tacerii se amesteca-n festivalul berii... patisem, intr-o dupa-amiaza ca eu si Singuratatea mea sa ne asezam la o masa... pana sa vina berea, ca din senin au aparut Pictorul, Ea si-n loc de spuma, o mie de acoturi cu roluri nescrise... pe cuvant daca te mint... Augustin Costinescu (intraba-l pe google) poate sa puna marturie... cum pot eu sa pun marturie ca Ovidiu ajunsese in proces, la tribunalul din Constanta pentru ca intre jandarmerie si primarie aparuse o falie de informare... si atunci, amicul Mugur Grosu, cel care facea oficiile lui Ovidius...

alta poveste cu absurd contemporan... in care am anulat o amenda si poetul si-a intrat in rolul mirelui...

in loc de curcubeul de dupa ploaie: toate se leaga daca pui in ele dragoste si adevar pur... ma bucur ca a venit cel pe care nu-l numesc si-a strecurat trestia si-a aprins stelele... asa-i sigur ca muscatura de sarpe are antidot pe stradela cu butuc... acelasi uituc, dintr-un satuc de munte, cu tarmul de mare cu o carare si-o liziera...

poate ca... dar nu-i nimic... dincolo de un pic, mai e un pitic... si foarte mult nimic... intr-un rotocol de fum, las semn de acum...

din clipa intamplarii rare si dintr-un invelis de i-grec (y) tia-s povesti cum se facuse... azi este vant pe plaja si la farul genovez aparusera uitarile unor intamplari in atelierul cu taieturi... laas amanuntele (care-s detalii precum banii odraslelor baronilor din mucava si halva... halvaua o dau pestilor, ca-i buna de momela... mucavaua o pun pe rug, sa salvez boii din jug)

de aici incepe adevarul pur: elian lua foarfeca, decupa cu ea o bucatica din viata, o facu cocolos si-o arunca pe fereastra. de nu cadea la mine-n bucatarie, poate nu ziceam nimic. cătelele mele tocmai asteptau (daca vrei un triunghi pitagoreic, inlocuieste ca exercitiu gemenele cu „catetele”) bila aceea care ameninta ziua de azi, cu o mare lumina si-un al treilea ochi si-au zis ca-n colocosul asta ar fi asteptarea lor. ponna, de fericire, ceru pentru mine un rom marinaresc, dorruta o bere cu inel iar dorra-mi ceru un carnetel cu patratele de aritmetica sa-i scrie lui Aleku instructiunile de ingrijit animalele de companie. doar el, Picasso, cu mirosul lui de cotoi, recunoscu ca-i vorba de-un cocolos de pe corapina zilei lui 17 iulie... despre continutul cocolosului si ce-a ajuns la mine, tacere.... acum sunt la un bacs (x?) de bere... romul marinaresc si tutunul de pipa olandez imi umplura atelierul de lume... undeva, in tronul din piele al Pictorului... aici te las sa ghicesti... pe unde esti?

Cu prietenie, Yann(el_is)

(PS): tu stii ca-n preajma ingerilor tac... fosnetul ii sperie si ei fug... din ecoul tacerii, prinzi tu firul serii... cu verva marinareasca, din pragul iesirii din samburele miezului de vara... un alt 17 si-o lume a teatrului dintr-un vagon despre care n-ai apucat sa afli mare lucru... din cauza Lui, care te plimba cu masina lui de (...) prin Stambul... pe la Catedrala Sophia... ai pus degetul pe punctul dorintelor?
aici e locu-n care Tympul facu o curba peste veac si regasi un colt de stanca cu scocici de mare si de lac... aici, acolo si niciunde si pretutindeni, daca vrei, se sparg cuvintele-n ferestre si ploua-n viata dumneaei... in gandul verii-i miezul zilei si-i lunca mea de langa Cris... si-n apa curge fericirea si pe carari de alunis gasisem zumzetul albinei ce o strivise ieri o roata... cum se facea ca-ntr-o minune albina se facuse fata...

s-a adunat tacere multa si in ecoul ei de azi
am regasit nota albastra si-n derivata-n care scazi
o integrala muzicala din partitura ce n-o stii
cu solzi de peste si cu zborul prin sentimente de copii

(despre bucatarie, tacere... din ea pornisera Zahek si Zaharia aventura esteticii... cu punctul forte din interiorul conului pozitiv, cuta unui tiv...)

elian lua foasrfeca si Yann trase un fum gros, din pipa... facu un rotocol, cat un cerc mare al sferei de azi.. .stai jos sa nu cazi ca de aici incepe totul! sa nu uiti sa-mi spui pe unde umbla magda-lena... am dat semnal de-o manastire de maici? staret este Parintele Epictet pe acre-l stiu inainte de a-l intalni pe Parintele Isihie...

dumineca am un botez si petrecerea este nu departe de... Singuratatea mea zice sa tac... semnele bune se facura semne de carte... departarile facura nod bun cu asteptarile...

ai inteles ca-i de bine? ca atunci cand la volan am facut magia clipei-an...

las semn de zar de apa, din cantec si mister, sa-ti fie-n cartier un punct prin care cer, sa fie iar de sprijin sa rasturnam un gand, si-n drumul cu stradela sa fie ploi si vant...

intre lumini de veghe arunc acum un zar
sa fie iar poveste sa fie iar zadar
si-n darul nemuririi las loc de Infinit
sa-ti fie bucuria in cel mai bun iubit

iti mai aduc aminte de insula de ieri
de ziduri de cetate in care vii si-mi ceri
un foc de la o lupa sa vezi cat e de mic
cel ce aprinde luna din cel mai rau pitic

aici las iar o stire din care elian
se povestea cu norul, cu visul si cu Yann

\" alunecă spre cadranul solar cuvintele imperfectele
pietrele tresar în munți a descântec de ierburi amare
apele cresc fântâni se nasc în deșerturi...\"

si multe altele pe care doar marea le stie... si putina lume le vede... pe un articol nou de matematicare intamplari am pus semn de far, de zar si zadar... din toata poezia imi pare ca pe cealalta ai pus-o un pic cam aproape... restul e mister... intre ierburi inalte, o carare spre mare, cu pietre, scoici si ganduri ratacitoare... amar si dulce-i locul in care numai focul il stie cum se face, se tine si se tace...

cand parantezele vor vorbi singure le vei vedea ca una deschide si cealalta inchide. aici ai mai multe paranteze care inca vorbesc prin tine (si celalalt). prima paranteza este titlul caruia i-as spune: toate se intampla seara, daca... si aici te las sa-ti incerci acoperirile deschiderilor. a doua paranteza este punctul pe i: nu pot sa veghez tot timpul (si-n toate lanurile)

la inceput a fost ea, iluzia... venise la mine intr-o seara cand eu cautam arborele cu flori de luna... ai auzit de arborele acesta? pe scara, in urma ei aparuse o umbra. umbrele s-au inmultit si-ntr-o amiaza s-au gasit impreuna la maslinul salbatec... aici s-au intalnit cu Andante si Igitur din pe tripticul plajei cu suflet, cu scoicile, cu pietrele si cu zidul cetatii... zarul de apa l-am primit sa-l am pandantiv la tridentul imposibil... chiar in momentul acesta aflu ca azi dimineta la 8:37 s-a nascut (o taina... pentru care caut o haina...)

cu zarul de apă pregătesc de-o agapă. de teamă a nu destrăma, printr-o neglijență cât de mică, iluzia, jocul cu mărgele de sticlă-l exersez în logica tridentului imposibil, între cântecul țărmului, plajă și casa cu iederă (casa de pe plajă). era pentru prima oară că puteam vedea la un loc urma oglinzii, iedera și... semnele de pe harta cu suflet...

pe langa multele motive de gratie fragmentul acesta-i precum punctul alergator pe dunga albastra:

\"mai bine să mergem de pe acum
într-un loc care nu se numește Pământ
unde păsările nu pot sparge
cuvintele în păcate\"

s-au spart cerurile si voi (de sanzaiene) v-ati intalnit in cuvinte...

Dan ma ruga sa-i transmit salutari lui Zelkanu si nu stiam de unde sa-l iau. Tu n-ai apucat sa-l stii prea bine, desi, poate ca ma insel. Ieri primisem de la el o scrisoare. Zicea ca v-a scris si voua dar ca tu si Mugur luati totul metaforic si euforic si precum ati facut cu zmeul de hartie veti face si cu butucul. Iti semnalez de-un miez pe care-l voi numi \"samburele de piersica\". Daca vii diseara la Zorile vei primi acest sambure si-o sa-ti placa. Este gasit pe plaja si-i lasat acolo de anul trecut.

samburele de piersica ==== \"După mine vor rămâne scrisorile. De la voi îmi vor rămâne scrisorile. Scrisorile vor rămâne fără expeditor și destinatarul se va infuria când nu va mai recunoaște nici în ruptul capului semnătura sau scrisul. Nici nu ar avea cum. Ele nu se mai află acolo...\" si multe altele. Salutari si lor cu acelasi umor, stand in pozitia incrucisat pe covor... ne vedem diseara ori ne auzim...

odaia unde
cuvântul perlă
vorbește cu scoicile
într-o limbă moartă

de-ar fi numai atat si tot ar fi poezie. dar este mai mult. daca n-am numarat eu gresit, ai luat trei cuvinte: intuneric, usa si perla si te-ai supus conditiei universului inchis. stii tu ca limba asta-i moarta? mie imi pare ca perla vorbeste cu scoicile intr-o limba necunoscuta. un fel de latina pe care o vorbesc niste amici de-ai mei cand vor sa nu-i inteleaga lumea de la celelalte mese...