Ioan-Mircea Popovici

de ti-as spune-n dodii ca e lunga calea
si ca valea-i plina de desertaciuni
ai uita de vatra plina de taciuni
si de spicu-n care-i taina cu minuni

\"-Și te duci departe?
-Numai până colo
Unde vezi cu ochii
Și-abia de gândești

C-ar putea să fie
Rost de-nvățătură...
Plec până la Domnul!
-Pe cărări lumești?\"


Se poate citi in mai multe registre,
finalul sugerandu-l pe Ioan Gură de Aur

inspirata steluta aceea
sa se opreasca pe poema ta
din ziua fericirii cu coronita

mai greu gasesti azi strada castanilor
dar un colt de parc cu castani tot mai gasesti

\"de fiecare dată când trec pe str. castanilor
mă gândesc că fericirea e o felie de soare
ce-ți cade pe pleoape își intră în geantă
te închide în ea ca într-un adânc\"

fericirea este atunci cand traiesti cu ea
fara sa te mai gandesti cum arata
poate fi o alee cu nuci si-un apus de soare
poate fi o umbrela pierduta si regasita
poate fi ceva in care sa cuprinzi cele 9 fericiri
ca cele 9 muze si cele 9 ceruri...


ce nu poate fi fericirea
cand crezi in existenta ei
si-n momentele de bucurie
chiar ti se nazare

sigur ca-ntr-o poezie mai sunt si exagerari
cum ar fi aceasta:

\"\"la porțile levantului
doar visele mai sunt vii\"\"

e poate o provocare la actiune
o iesire din ameteala asta fracturista


accentele voastre cad bine pe portativ

zalele armurii lui
solzi argintii
miruiti


cu incetinitorul
latratul de caine cheama acasa
un colt de paine pe masa

nori inveliti intr-un cerc
dintr-un alt mister

\"la piciorul patului
bila s-a oprit în cădere

în ochiul peștelui
harta cerului
arde\"

\"amintindu-ți că e timpul să te desparți
de jucătorul de șah care mereu câștigă
cu cea mai perfectă mutare a ta\"

să nu sperii îngerul
iau doar tabloul acesta final

\"copilul clipește cu gene de înger adormit
în sus printre oglinzi\"

hazardul mai are loc de-o mutare

\"nu mai realizezi cine e alături de tine și cine nu
e destul să-ți urmezi umbra încet tot mai încet\"

umbra o luase înaine pe scară
sus, pe ultima treaptă,...

da
chiar si eu m-as enerva pentru asta

\"că florile de regina-nopții luminează adevărurile noastre prin întuneric
și nimeni nu e acolo în miezul întunericului să le vadă\"

dar nu m-as supara nici un pic. toate au un remediu \"la celălalt capăt al lumii mereu la celălalt capăt al lumii\"

fă nod capetelor
și întărește nodul cu jarul țigării
..................................
ce te poate învăța marinarul altceva
decât noduri marinărești

chiar ma gandeam elian
un singur grad diferenta
acolo departe
inseamna ani lumina


si am gandeam la fereastra
la masa si scara din mijlocul plajei
si-am zis ca si tine acum


noduri arse si fum

\"toți prietenii mei zac de acum pe rafturi pline de praf îi răsfoiesc uneori la întâmplare
caut cuvinte dar cuvintele au fugit de la ei caut semne dar semnele sunt departe de ei
stau aplecată deasupra lor ca deasupra unor hărți străine\"

tu stii ce spun eu implicit



daca-ti zic
ca tusa asta mov
e prea fova

\"mâna desenează cercuri în apă și taci cât pentru toți cei 1000 de ani
și aștepți cu încordare să vină furtuna și să se ducă dracului totul\"

mai lasa si tu un pic de la tine

cand toate-s pe dos
e loc de poveste

inundatiile-s mai aproape
orasul sub ape
nu? mai optimist. ce atâta seceta? atâta deșert.

Cu prietenie, Yann(elis)

daca vedeam originalul
si as sti traducatorul
as spune: unul din ei a gresit.

o idee
oricat de buna ar fi
nu face cat cea mai simpla convingere a ta
\"Cât o undă de lumină pe o tâmplă ce stă trează,
Cât o pală mângâiere la ivirea unui duh…\"

iar grabisi din urma ceasul
si facusi smerit compasul
umilinta-i doar carcelul
si smerita-i sarguinta

pune tu
sub punct o lupa
si priveste-i prin focar
vei vedea cum randuiala-i
mapadita de zadar
dar cand treci prin vadul vietii
folosindu-te de car
in albastrul diminetii
din samanta unui har
picurata cu mireasma
si cu bucuriia clipei
.....................

\"
Dar destul nu este încă… Fără trudă și căință,
Fără lacrima durerii, curgând până la picioare,
Nu vezi, jos, comoara vie, ce se cheamă sârguință,
Și-i supusă ca pământul - și asemeni roditoare…\"

stii cum face ceasul inainte de-a bate?
se simte o incordare a arcului
precum scrasnitura
incordarea care pune-n actiune
mecanismul bataii
detensionand

in cadranul solar
umbra atinge scoicile
\"poetul de azi e un om serios cu familie și bune maniere\"

\"suntem oameni. aceeași lume respiră în noi.\"
ma opresc aici, dintr-o alta lumina

lumea din mine si lumea din tine
nu poate fi aceeasi
de vreme ce lumea de ieri lumea de azi
si cea de maine nu pot fi una si aceeasi.


eu care azi sunt pe tarm
si eu care maine sunt in buricul
Bucurestiului lumea de aici si lumea de acolo
asta-i doar un exemplu pueril
si-n plus inteleptului ii este dupa cum spune Maria Neumann
si prietena ei Minerva Bocsa.


pitica de la baraca de tir este cea de care intrebai ieri. azi locul ei
este luat de-un pitic. \"din nimic poti face orice. din intreg nu poti face decat fractii\". evident un zelkanism... si acum, citatul care ne sustine:

\"suntem oameni. ceva ne desparte.
pulberea se va așeza prea târziu.\"

limbajul merge pana acolo pana unde vrea autorul.
precum un luminist la teatru depinde ce si cat vrea sa se vada pe scena.

\"setea scutură pletele-n vânt
morile
învârt ceasul de gânduri

Bucureștiul respiră greoi
Eric Clapton sirene și fotbal

- vă pot ajuta
- da, până la indianul din colț poezia așteptă\"

acum e mai limpede
cum de-a cazut grindina din senin

\"cărți guri burți cărți
transpirații șoapte rujuri înghițite de cutele buzelor
ciocuri pleșuve între ying și yang\"


acum vezi din pendul
cat de scrasnit

\"morile
învârt ceasul de gânduri\"

\"vocile orașului cad până la rădăcină
înainte să îmi scot sandalele
nimic nu mai e până la capăt
câmpul de lavandă
după câmpul de pepeni
după câmpul de mierle\"


vezi
dincolo de albastru

\"agăț la fereastră
semn către drumul peste iarnă

până sub teiul cu frunzele scrise\"

Pericle, facusi alchimie de poezie. {Ti-am zis eu, Igitur, sa dai o tura de jur imprejur?!)

Magie: \"acum suntem siliți amândoi să jucăm întreaga pantomimă \" si

Coincidente: \"frânturi de elegii care
nu au încăput în ultimul volum al poetului sinucis \"

Cand am citit \"scrisoarea\" nu gasisem \"biletul\".
Acum am citit biletul si mi-e aproape clar.
Frumoasa trecere de planuri. Ca niste puncte de inflexiune
schimbarile dramatice.


Ai atins bine \"cautarea\" chiar pe ultimul rand

\"- Alice, nu ai de ce să te simți vinovată. Cred că e primul lui somn fără vise.\"


Mi-ar fi placut sa-l fi salvat asa cum intentionai in aceasta antologica secventa: \" Faptele se amestecau , imaginile se înlocuiau, după o importanță incompatibilă cu ordinea în care ele au debutat și definitoriu simțea o dorință puternică de abandon, care ducea totul în derizoriu, dominându-l cu repeziciune. Conchise astfel că nici paznicul, nici femeia din fața spitalului, nici Marcu, nu existau, era posibil să se înșele, poate nimic nu era real, își spunea distrat, privind lustra din tavan care părea că își modifică dimensiunile, dându-i impresia că se apropie și se îndepărtează de raza lui vizuală. Această categorisire reuși să-l elibereze totuși, apoi insistă pe imaginea Alicei simțind cum, un sentiment de speranță îi încălzea sufletul. Ce uimitoare poate fi puterea intuiției! Din clipa când a văzut-o, a simțit că ea însemna schimbare și poate salvarea lui.\"


frumoasa grija ta de-al face sa nu sufere \"Nu simțea de asemeni nici un regret, de parcă tot ce ținea de sentimente fusese cumva extras din mintea lui\"

cred ca loviturile piticului au lasat urme. \"- Ce Dumnezeu se întâmplă cu mine?\"


o fina tesatura de tensiuni. un final care nu poate lasa decat un gol mare si durere..............

“stins de
deșertul ce-și caută calea fără-de-lume

o liniște din când în când ruptă


alene, cel din urmă apus
…în spirală în
jurul zborului…
tăcerea o cuprinde cu pene

în el
se adâncesc alb zările…”

\"cărarea lunii
adusă de Alexis de la capătul lumii\"

despre asta nu voi vorbi
si nici despre cum am ajuns
sa aflu si nici sensul mirarii de azi
si poate nici nu voi mai spune nimic de vreme ce
am ajuns aici

iar doarme lumea-n amiaza
barca ta-i dusa de val
cine sa stie
ca tu ai strigat?

\"lipsa de atenție pe care ne-o acordăm nouă înșine și autismul social manifestat prin lipsa de voință, răbdare sau timp de a-i asculta pe cei de lângă noi. Albumul începe cu piesa “Ai grijă de tine” și se încheie cu “Ai grijă de ea” adică de viața ta,\"


dincolo de semn
indemnul tau
din ecou

ai grija de visul proscris

\"nu aflu nici
cât ar pierde lumina pe lespezi... \"

eram curios de acum
ce lume învelește
sufletul lui

\"Cetitori peste veacuri umbla-vor
în semnele pietrei, deslușire să facă;
cetitorii de semne vor găsi în praguri
de ceruri chiar locul din care pulbere
n-am putut zălogi cu săraca mea tâmplă...\"

fumul prin oglinda
tine de laitmotivul unui spatiu
in descoperire

aici apare intentia:

\"eram curios de acum
ce lume învelește
sufletul lui\"

exista un nucleu de factorizare
cu invelisul dat de punctele stationare
nestraine de punctele aparute-n precedentele.


Multumiri, cu bucuria rezonantei poetice.