Poezie
Învățătorul
1 min lectură·
Mediu
-Unde te duci iară?
-Ia, mă duc la școală!
-Ești bătrân, bădie!
-Am de învățat!
Și plecă bătrânul,
Cu-a lui traistă goală
Și veșminte roase
De prea mult umblat...
-Bună dimineața!
-Inimii să-ți fie!
-Văd că porți sub brațe
Un caiet...
-Da, port!
-Și-n caietu’ cela...?
-Vrei să știi ce scrie?
-Vreau...
-Atuncea află,
Scrie că sunt mort!
-Cum ești mort, că, iată,
Îmi vorbești în dodii!
Moșul se pornise,
Lăcrimând senin...
-Mi-e de Înviere,
Dar mă duc la școală
Cât mai este vreme
Să mă-ndrept puțin...
-Și te duci departe?
-Numai până colo
Unde vezi cu ochii
Și-abia de gândești
C-ar putea să fie
Rost de-nvățătură...
Plec până la Domnul!
-Pe cărări lumești?
-Altfel cum, dar școala
Unde este oare?
Nu e tot în locul
Unde fu zidită?
-Este, dar nu-i Domnul...
-Cum e să nu fie,
N-are-nvățătorul
Gura aurită?
023378
0
si ca valea-i plina de desertaciuni
ai uita de vatra plina de taciuni
si de spicu-n care-i taina cu minuni
\"-Și te duci departe?
-Numai până colo
Unde vezi cu ochii
Și-abia de gândești
C-ar putea să fie
Rost de-nvățătură...
Plec până la Domnul!
-Pe cărări lumești?\"
Se poate citi in mai multe registre,
finalul sugerandu-l pe Ioan Gură de Aur