Ioan-Mircea Popovici

Lasă iluziile și ține-n Voiaj ploile. Voiajul acesta-i cu totul special pentru că-i făcut “din tot sufletul”. Unde? Prin “arhipelagul RODADOR”. Știi tu unde începe grădina aceasta și cu ce seamănă? Fă și tu itinerarul “de la Histria până la Piramide”.



Înțelegi tu despre ce-i vorba aici? Domnișoarele de la Mediu sunt pe cale să te ajute și pe tine, cel plecat pe mare. Când te întorci acasă, “merii prieteniei din Grădina Inorogului Alb vor fi pe rod”. Sunt la al 7-lea an de rod.
Să te învăț. Acesta-i rolul pe care mi l-am luat de la început. Dacă vrei să înveți, participă și tu la acțiunile tinerilor mei. Unde și când sunt în acțiune tinerii mei? Caută-i și-ți vor spune ei. Voluntariatul este școala lor. Inițierea o fac în Aula Gavrilă Rican, la primele cursuri. Uită-te la fotografia aceasta. Este momentul în care-i învăț “puterea Cuvântului”. Cercetează “Nodurile Tympului” și-ai să vezi și ce-i dincolo de fotografie. ÎNCÃ DE PE ATUNCI îți scriam:
“Din casa tatalui meu, am plecat in lume cu sfatul de-a face bine, când pot să-l fac și când nu pot să-l fac, măcar să încerc. Și mai spunea tatăl meu: “în grupul de prieteni, cu Credință și cu Dragoste, apropiați-vă!” De aceea, cu studenții mei, deviza de bază este: Prietenia salvează studenția!"



Are Ana Blandiana o poezie: “Doamne, ce risipă!”

clipele Poetului se rostuiesc într-un ROST
în care totul contează-ntr-un cost
o parte ține de cele văzute
cealaltă
mai mare ca prima
din cele nevăzute
în toate-i nevoie de
memorie și luare aminte
prin conexiuni și inflexiuni



Cel mic, un cunoscător al locului îi spune Domnișoarei, “pe aici”. Pe aici am mai fost și n-am găsit, a răspuns Capra Albă, care-a fugit de acasă, din cartierul săracilor de la Istria.



Ia-le încet la rând și-ai să vezi, din ce n-ai văzut până acum.

așa mi-e dat mie
când caut ceva
să dau
peste ce căutam altădată

azi mi-a intrat în casă o gărgăriță
pe butucul exoticului
stau la soare
gândacii Domnului

de pe lângă
coțofana
se strofoacă la arici

Restul întâmplării îl găsești aici. Unul este jurnalul meu, celălalt, al tău,
de studiu individual... Aici sunt prietenii Dorrei care-mi spun cum au ajuns ei cu Dorra la noi, de la Piața Chiliei până la Mega Image.




Pe bucăți de itinerar sentimental, Domnul Radical povestește,

Fiecare fotografie este o poveste dintr-o întâlnire miraculoasă. Drumul acela din prima fotografie este drumul spre Sfântul Gheorghe de la Tichilești. Mergeam la întâlnirea cu primul cântec al cucului de anul acesta... Celelalte fotografii sunt de la Vama Veche până la vapor, cu Vasilievici și cu Nicolae Manolescu...

se adună lin cântarea
în fâneața cu uitarea
o căpiță și-un copil

"izvoraș
copilaș
dacă pleci
pe vaduri teci
calea-i lungă
apa ta-i apă să ungă
ia cu tine
apa dură
piatra
cuminecătură"

și-ar mai fi de spus cum cântă

"trestia...
......
praf ușor
călător..."

În creatia lui Vasile Mihalache
cântecul acesta-mi apare ca o piatră de hotar...

De la stadiul de carton până la cel de suport pentru pictură, ia intervalul acesta ca exercițiu de creație pentru tema "de la... până la..."
Când pregătești cartonul pentru portret, pregătește-l în câteva straturi subțiri de grund. Grunduiește-l bine. De la stadiul de carton până la cel de suport pentru pictură, fă cu el o tură prin livada darurilor. Acolo alege-ți motivul care cântă în inima ta. Pe cel care înjură, mai bine fii surd.

Iată un punct bun, cu scânteie de stea:

"m-a făcut să fiu în punctul poveștii despre mine. Apoi din o întâmplare am ajuns în locul în care am gândit pentru prima dată, spunând: trebuie să fie un cap la toate astea! Mă simțeam om în punctul poveștii despre mine. Înaintea mea pe pământ am văzut aer în lumină albă și mai în față stătea ovalul?-cer care era Tudor Arghezi.
Pe Iisus Hristos mi L-am pus cap pentru prima dată."

Treci pe la merii prieteniei. Au nevoie de câțiva saci de pământ și peste nisip e nevoie de lucernă. Stai de vorbă cu Isihie de la schit. Nu te speria de câini. Ascultă cântecul și lătratul vine în joc secund.

Cu mulțumiri și recunoștință, tragem puțin cortina, nu mai mult decât să vedem că “pe scenă se pregătește ceva”


Cum spuneam, fotografia vorbește, mai ales atunci când treci dincolo de cât se vede, dincolo de simbol, intrând în interpretare, fără grabă, cu un pic de știință și cu multă dragoste. Privește matricial și-ai să recunoști mai multe icoane.

Icoana echipajelor, în itinerarul lor tematic și matematic, postată-n “text”, se continuă cu “integrala din galben de floarea soarelui”, pe intervalul unor pagini, extinsă la două integrale cu parametru, simboluri care lasă-n urma lor goluri Infinite… Jumătățile inegale fac împreună Întregul. Vorba lui George Isac, Noi și Intregul... Treci pe scara poezie.ro, în coborâre, dacă vrei să vezi ce multe poate povesti o fotografie... Coboară până ajungi la un cântec și-un lătrat de câine...












totul contează
nimic nu-i la întâmplare

Maria și Adrian, se simte că-n inima voastră este multă Plajă cu suflet. Adrian este o adevărată călăuză. Pe site-ul lui apare și cascada de la mijlocul muntelui. Aștept continuarea Mariei, femeia cu palaria și cu Remmy, și cu fusele ei orare, mereu pe cărare, călare...

Departamentul SMU este pe vapor, prin RodadoR...

Yannelis, Alexis, Sloterius și Zelkanu, cu salutări prietenești și integrale...

Despre context și text, a spus, aproape totul, Doamna din fața mea. Text antologic, care merită 7 stele. De oriunde vrei să începi să-l citeși, el are Stare, Poezie și Viață.


un pumn de scoici
și-o cometă
pentru acest
cântec de seară
pe-o rază
din Steaua Polară

Ponna latră
semn că e cineva pe scară

La Farul Genovez
s-au adunat emoțiile
in jurul motivului - Crez

în cercul mare al Sferi Ceresti
al făcătorilor de pace
din inimile curate
sămânța de iubire
rodi-va într-o zi

călăreții de pe plaja cu suflet
îi recunoști după cai

"... o porți numai tu, ca o medalie, ca un trofeu, conștient că ești ultimul supraviețuitor al acestei specii de oameni care se declară inapți din punct de vedere social, din punct de vedere emoțional, schilodiți sufletește, ea a sintetizat acest șir de însușiri negative într-o formulă mult mai simplă și mult mai aproape de adevăr: Ești crud și egoist!

Își petrece o parte din vară în sudul Franței, prin Carnon, aproape de Arles, unde alienarea e singura formă prin care te poți conserva, colindând boutiqurile, în căutare de bijuuri, îi place să le privească, să le atingă, să le mângăie, e extrem de minuțioasă când vine vorba de astfel de podoabe, le răsucește pe toate fețele, caută defecte închipuite, caută proprietăți închipuite, le inventează o poveste, asta e brățara pe care mi-ai luat-o pe când eram gata să scap trenul, să plece fără mine și cu tine-n gând, cu degetele tale cotrobăind prin locuri rușinoase, nu aveam altă soluție decât să ne căutăm un adăpost numai al nostru, să rămânem acolo peste noapte, peste viață, într-o gură de canal, m-ai fi botezat Euridice, ochii tăi ar fi luminat precum cei ai lupilor, când sunt în călduri,... "

Text recomandat cu șapte stele, pentru Tomisul Cultural, unde s-au adunat călăreții din Călăraș... Euridice merita salvată...

Vasile, Vasile
in ziua celor trei
de ieri
Vasile, Ioan si Grigore
au ajuns și pe la noi
și ne-au lăsat un plic
pe care scria doar atât

"se va deschide joi"

ca un actor
așezat pe covor
dau lecții de actorie
cu tema
Cuvânt și interpretare

"deschid dintr-o lume spre alta uși tolerante
ce repede trec persoanele clipele importante
ninge peste odihna unui pribeag învelit de ger
dormi orașule cu ușile tale de lemn și de fier
................................

la noapte cete de gânduri vor coace o pâine
oho- din ziare va picura plumbul zilei de mâine"

Sectiuni prin interior:

"... prin câmpiile jelirii lângă fântânile prea limpezi rămase fără vreo cărare...și-n ecoul atâtor lacrimi îngânând a câta oară roua risipirii mele să stau anii să-mi socot de ce te-ai dus copilărie... mi-a fost dat să-i șed mirării la stâna unui niciun rost nici câinii să nu mă mai știe de-o să mă-ntorc apoi acasă..."

cu dor
si toate celelalte
învelișuri de sărbătoare
precum cea de azi
ale celor trei

Aici e un poem în care Poetul și-a găsit acord
Și din atingerile-n care vibrează gând născut în cord
Pulsează-n rana lui deschisă un vis ieșit dintr-un coșmar
Din deznădejdea că speranța-i se risipește în zadar


"plutea spre-o insulă secretă, pe-o mare plină de tăceri,
în care-mi scufundasem nava, plecată-atunci spre nicăieri.

De-acum, distanțele se-agită ca niște pete cenușii
pe suprafața albă-a lunii, ce pare ruptă în fâșii
de norii adunați deodată să-și cânte-n ploaie vreun blestem.
Cum aș putea să îți mai tulbur necunoscuta din sistem,"

nu-ți povestesc
toată luna ianuarie
în cafeneaua scriitorilor
trăim-cinstim-sărbătorim
Ziua Poetului



o zâșe or n-o
asta-i treaba lui di înjer
înjerul di pă pământ
care-l poartă el în gând

șâ di-o zâșe șâ ș-o fașe
asta te las pă cine sâ zâși
cum îț vine
binie fie
flori să porț la pălărie
nu di jeaba eșci Mărie





aici
sub portativ
varianta parțială
din ale lui Alexis citire

https://en.calameo.com/read/004605841a5b52ce14ef9

deschide la Cer de toamnă
pe a doua treaptă a puterilor
povestea vine din urmă

Epicul din poezia acesta se intersectează cu întâlnirea pe care-am avut-o cu Părintele Arsenie Papacioc din Mănăstirea Sfânta Maria de la Techirghiol. Așa ți-e dat ție, să nu treci pe lângă minuni, a spus Părintele.

"ne-am privit în ochi, ai lui erau albaștri,
am văzut cerul în ei.
De-atuncea, tată, ceru-mi pare că seamănă cu doi ochi "

Anul Nou
din lanul de secară




ai grijă la zborul tău
că zborul acesta-i de bine


“Din copca luminii alte semne,... alte voci, alți semeni,... Nu te juca sub soare cu sufletele oamenilor…”

am fost pe la Zidul Alb
am recunoscut pietre
și liantul care le ține

a trecut Poetul pe la Masa Tacerii
s-a așezat pe scaunul lui Petru
și-a început să vorbească

pe pământ pace
între oameni
bună-voire

nu știi
nu-i nimic
caută
și vei afla


pleacă de aici





treci de la
zero la puterea zero
la i la puterea i
fă diferența nodurilor
și afli cheia codurilor

totul contează
nimic nu-i la întâmplare
se citește numai la lumină
lumină din Lumină

De la mine din livada



Pe sub Bradul de Craciun





Anul Nou e pe drum. Ia mai urați măi,...

Un an cu Sănătate și Bucurie,
să fie!

Pentru cel care crede, se văd toate, aproape și deodată.
Cu mulțumiri
și o mie de iubiri!
ymp

Poemul lăsat la dospit a dat pe dinafară și pe dinlăuntru. Ce-a dat pe dinafară am semănat în livada cu Acoperământul Născătoarei de Dumnezeu și ce-i pe dinlăuntru a făcut abur deasupra apelor și pe plaja Tympului a devenit Cuvânt. Așa se face că jumățatile inegale s-au întâlnit și pe dinafară și pe dinlăuntru…





Sănătate și bucurie să ai, poezie-vie și mărturie, ce ești. Calendarul tău are darul aducerilor aminte, piatră de temelie a vremurilor moderne de azi...

http://i376.photobucket.com/albums/oo209/plajacusuflet3/Farul%20Genovez/DSCF7081_zpscs0gjwkr.jpg


nu scurtez versul acesta
și te iau la o întâlnire
cu Nicolae
fratele meu din NY
cu care
zilele acestea am colindat
prin Voivodeni
satul copilăriei noastre
pe Crișul Alb
între Ineul și Șiria lui Slavici
triunhiul în care și-a găsit locul
Moara cu Noroc
prima carte pe care-am citit-o
când eram copil...



Între pietrele Annei și Zidul Alb

deschide ușa creștine
că astăzi venim la tine
.....................

unui mai tânăr prieten
îi zic


nu dau chei
și nici povețe
îți dau omul să te-nvețe
să citești din necuvânt
Ariel născut din vânt

nimic nu se întâmplă de la sine
dacă nu apare cineva să spună
să facă și să îngrijească
lumea să crească
înfericită că este acum
atâta câtă e
dincolo de ce se vede
ieșită complet din poveste


in fotografia de început
la vedere-i inima plopului
ajunsă-n butuc

si uite că lucrurile se leagă
prin vocea omului din fotografie

https://www.youtube.com/watch?v=1vlN2CO_qTs
Eminescu -Cu mâne zilele-ti adaogi- Lectura Valentin Sgarcea

"între noi sunt doar câteva iluzii..."Din nodul acesta poetic, cresc rădăcinile radicalului, care ridică asfaltul nivelator, cum o fac teii voștri, pe la casele voastre, așa și aici, la Tomis. Stele cad și ziua, dar noaptea se văd mai bine. Prietenii știu și alte motive. Le ținem pentru celelalte arsuri, izvor viu. Felicitările, la prima întâlnire, față-n față. Din atingerea subțire, motivul poetului... Niciodată totul.

Uite cum s-au întâlnit
și-au iubit ei
aceeași mărturisire
de rană deschisă-închisă

"când m-am uitat în oglindă
l-am văzut pe Dumnezeu plângând
împrejur nimeni"

fericiți cei curați cu inima
că aceea vor vedea pe Dumnezeu

pe cuvânt
cum se aude cântecul
vântul trece printre ramuri
frunza cade pe pământ
să sărute rădăcina
să sfințească al meu gând

așa ți-e dat ție
de cum se face toamnă
să-ți aduci aminte
că



“dată ți-i așteptarea și-aștepți răbdătoare capcană
ce ești și recunosc sunt doar un … pofticios
ce-ți dă târcoale mereu cu gândul la miez...


în timp mi-am dat seama că lumea cu toate-ale ei
e atât cât poate-ncăpea în mintea fiecăruia



îți amintești Anghelina eram într-a doua veneam
de la școală la poartă ajunși mi-ai spus să-ți
dau o gutuie eu am zis că-ți dau două dacă mă
lași să ți le pun eu în sân ai dat din cap și ai râs...”