Încă de pe atunci

Așadar vine ora poetuluiui ...
(amintirile îți cer să le retrăiești nu să le înțelegi)
însă ea ea nu vine singură ci cu un set de fotografii,
de amintiri, pe care ți le pune în față
și atunci clipele lungi sau scurte
vorbesc peștilor
care tocmai sar în gluga ta cu ploaie și
ciupesc din cornul lunii.

Atmosfera aceasta marină, plină de ploi, pești și scoici, te duc cu gândul la ceea cea ai trăit cândva, într-un loc total diferit de cel de acum.
Aș putea zice că ele sunt ghizii care-ți deschid calea spre ele.
Să vedem cine apare?
Bunicul Medrea din Bocsig, cu certitudine ardelean.
ȘI lângă bunicul și palinca lui, după care puteai striga Pipirig.


Scara aceea o fi scara
vieții tale pe care se așează îngerii și văd tot? Citibd poezia aceasta m-a luat valul amintirilor și am și eu destule.

Domnule Ioan Mircea meriți o steluță și
cei de pe aici ți-ar da-o daca ar veni și la ei ora poetului.

Restul întâmplării îl găsești aici. Unul este jurnalul meu, celălalt, al tău,
de studiu individual... Aici sunt prietenii Dorrei care-mi spun cum au ajuns ei cu Dorra la noi, de la Piața Chiliei până la Mega Image.




Pe bucăți de itinerar sentimental, Domnul Radical povestește,

Fiecare fotografie este o poveste dintr-o întâlnire miraculoasă. Drumul acela din prima fotografie este drumul spre Sfântul Gheorghe de la Tichilești. Mergeam la întâlnirea cu primul cântec al cucului de anul acesta... Celelalte fotografii sunt de la Vama Veche până la vapor, cu Vasilievici și cu Nicolae Manolescu...

Tocmai ați mai câștigat un cititor.
Deocamdată v-am
descoperit și mă bucur sincer.

O să lecturez tot ce ați
publicat aici și prin alte părți, fiindcă atunci când vă lecturez am o stare de bine.
O să descopăr tot ce ascundeți sub radical, domnule ioan Mircea.

Ora Poetului și-a făcut de cap,
printre atâtea locuri iată a umblat,
versul măiastru i-a adus atâta albastru
încât până și ecoul acela de demult,
a răsunat și a răsunat de nu a mai tăcut :)
Stea pentru domnul Radical
pe atâtea portative, printre atâtea dimensiuni și atâtea valuri
sper să sclipească, un fir de aur, prin nisip.

clipele Poetului se rostuiesc într-un ROST
în care totul contează-ntr-un cost
o parte ține de cele văzute
cealaltă
mai mare ca prima
din cele nevăzute
în toate-i nevoie de
memorie și luare aminte
prin conexiuni și inflexiuni



Cel mic, un cunoscător al locului îi spune Domnișoarei, “pe aici”. Pe aici am mai fost și n-am găsit, a răspuns Capra Albă, care-a fugit de acasă, din cartierul săracilor de la Istria.



Ia-le încet la rând și-ai să vezi, din ce n-ai văzut până acum.

așa mi-e dat mie
când caut ceva
să dau
peste ce căutam altădată

azi mi-a intrat în casă o gărgăriță
pe butucul exoticului
stau la soare
gândacii Domnului

de pe lângă
coțofana
se strofoacă la arici

de câte nu-și amintește omul
când are în sânge arta de a visa
tolănit într-un hamac
legat de doi pomi fructiferi primăvara
un cireș și un cais
paradis e prea putin zis
uiți de toate și-ți amintești cu dor
și de ce n-ai trăit

să ne amintim că toate Ploile sunt bine păstrate în Cutia de tinichea...

deschide, mă îndeamnă Domnul Radical...
« așează-te și tu pe scară
oriunde te-ai așeza
sau oriunde ai fi
poți vedea
și auzi »

am ascultat, am deschis Cutia de tinichea și-am luat (la întâmplare) câteva clipe din a patra ploaie

«(...) eu ziceam să facem poza lăsând poartă doar privirii.../Tu țineai să lași ca Tympul să-nflorească taina firii/ și din cântecul de plajă și din zarul cu zadar/ să arunci așa-ntr-o doară și când spui: tu n-ai habar!/să dai iarăși Yames de șase și câștigul să-l reții/ pentru marea întâmplare... »

Lasă iluziile și ține-n Voiaj ploile. Voiajul acesta-i cu totul special pentru că-i făcut “din tot sufletul”. Unde? Prin “arhipelagul RODADOR”. Știi tu unde începe grădina aceasta și cu ce seamănă? Fă și tu itinerarul “de la Histria până la Piramide”.



Înțelegi tu despre ce-i vorba aici? Domnișoarele de la Mediu sunt pe cale să te ajute și pe tine, cel plecat pe mare. Când te întorci acasă, “merii prieteniei din Grădina Inorogului Alb vor fi pe rod”. Sunt la al 7-lea an de rod.
Să te învăț. Acesta-i rolul pe care mi l-am luat de la început. Dacă vrei să înveți, participă și tu la acțiunile tinerilor mei. Unde și când sunt în acțiune tinerii mei? Caută-i și-ți vor spune ei. Voluntariatul este școala lor. Inițierea o fac în Aula Gavrilă Rican, la primele cursuri. Uită-te la fotografia aceasta. Este momentul în care-i învăț “puterea Cuvântului”. Cercetează “Nodurile Tympului” și-ai să vezi și ce-i dincolo de fotografie. ÎNCÃ DE PE ATUNCI îți scriam:
“Din casa tatalui meu, am plecat in lume cu sfatul de-a face bine, când pot să-l fac și când nu pot să-l fac, măcar să încerc. Și mai spunea tatăl meu: “în grupul de prieteni, cu Credință și cu Dragoste, apropiați-vă!” De aceea, cu studenții mei, deviza de bază este: Prietenia salvează studenția!"



Are Ana Blandiana o poezie: “Doamne, ce risipă!”