Ioan-Mircea Popovici

Vorba aceea

"Țara piere
și baba se pieptănă"

asta așa
ca semn de "ploaie multă
și inundații"
într-un an
previzionat cu secetă arzătoare

inflație de fonfleuri pe bombeuri

Prietene din Țara Ploilor
a florilor și-a pădurilor
lunile iulie și august
se anunță caniculare
și secetoase

de aceea
te rog
din când în când
trimite câte-un nor călător
să răcorească și să ude
Peninsula RodadoR

"Freamătă în sânge
roua din cer,
îți plouă în gânduri,
până ecoul se pierde,
înăbușit într-o lacrimă.
De-aceea, nu mai e rost
pentru strigăt,
nici pentru chemare șoptită
printre ritmuri trezite la viață.
Totul există
odată cu secunda aceasta
pe care-o mută prezentul
de pe-o notă pe alta,
într-un portativ de mister."

Cu mulțumire, de la Alexis cetire:

\"toate trebuie puse la locul cuvenit
memoria țărmului pe locul Sfintei Sfintelor din altar
asumate clipele și toată viața noastră în cântecul acela viu\"


„La umbra Crucii, Doamne, dușmani-ți dau cu râtul.
Ajută-ne Hristoase, cămașa-ți să-mbrăcăm
Cuvântul vie-n Faptă. Prin rugă Te-ascultăm.
Ne-nvrednicește Doamne ca Ție să-Ți urmăm
Și cânt de mulțumire, cu val, să înălțăm!
Reflexul luptei pentru mântuire este memoria și rugăciunea, urmate de fapta de limpezire. Țuțea zicea: Poarta spre Dumnezeu este credința, iar forma prin care se intră la Dumnezeu este rugăciunea. Ea este singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact direct cu Dumnezeu. Toată Academia Română poate fi înlocuită cu un Omul care se roagă, pentru că Dumnezeu este cu el”.


voi l-ati cunoscut pe batranul pictor, care-si are atelierul la far. de la el mi-au ramas sarbatoarea si altarul. pe vremea cand uceniceam, asa ma intampina: spune cine unde oare si-a facut pe tarm carare. apoi , pana imi regaseam pozitia, sa-mi faca portretul, isi curata paleta si-mi povestea...

E vineri. M-am luat după umbră.
Cuvintele voastre, răni vindecate cu aripi
Aveam emoții dacă veți da de El. Și uite că s-a întâmplat
Ca îngerii să vă țină la un loc în care
Lumina să vină spre voi de pe mare
Și omul nostru să fie acolo...

“"Uite ce bogății am eu, și tu deja să fii pierdut în livezile mele de la țară
În care roiesc insecte și tot felul de îngeri, oricum ceva care face miere
Și ține de foame, și uite așa începem să servim acestui basm zi de zi...

În mine ar începe să lumineze un far în direcția ta: Pământ!"”



"Uite ce bogății am eu, și tu deja să fii pierdut în livezile mele de la țară
În care roiesc insecte și tot felul de îngeri, oricum ceva care face miere
Și ține de foame, și uite așa începem să servim acestui basm zi de zi...

În mine ar începe să lumineze un far în direcția ta: Pământ!"

Pe 30 august, în oglindă, cu Alexandru, Matei și Familia am început Prietenia cu Sfinții. Sar peste conexiuni și explicații, și pun focarul pe "darul limbii", cu subliniere pe adiere:

"Chiar dacă soarele nu va răsări din nou
pentru limba aceasta atât de-ncercată,
tu nu uita s-o iubești cu fiori
și să o lași fără pată!...

Dacă vrei să dai un sens vieții, iubește limba română,
îmbogățește-i zi de zi, ceas de ceas, adâncul și veșmântul!"

“îți pândesc inima
o privesc în fiecare zi prin cămașă
parcă dă să scape când mă privești
îmi neg plăcerea numai pentru a nu o distrage
din ritmul ei de furtună pe mare”




o atingere subțire
de privire
pe sub scut
între semne de iubire
rămân mut
cu urechea lipită
de piatra digului

„pe acordurile acelea
pe care numai tu știi
să le ciupești”



sub malleus
nicovala și scărița
umbrela și alunița
într-o gravură

“cămașa îmi pare pânza unui vapor cu care
te apropii tot mai vizibil”


O stea căzătoare-n mare
Pentru frumusețea tulburătoare...

Merită introdusă-n categoria de aprecieri și această stea. Cum există o mie de argumente, te las pe tine, cel/cea care citești comentariul meu să justifici sau să mă contrazici.

Aprecierile mele întregului Echipaj (întregii echipe): Autorul Pașadinelor, Culegătoarea și Traducătoarea, implicit, Ilustratoarea și Editorul... Am folosit majusculele să fie clar că-i vorba de "personaje" care-și scriu singure rolurile.

Îl întrebam pe Dan Perșa: ce mai faci, Dane? Mă fac Autor, a fost răspunsul lui. Dar până acum ce-ai fost? Am fost Scriitor, mi-a răspus el.

Sigur că George Pașa este Autorul Pașadinelor, din punctul meu de vedere, un nou gen literar. Noroc că Maria a știut să nu treacă pe lângă minuni, precum popândăul prin livada de pruni.

Un punct de tristețe mă încearcă sub tâmplă (se întinde până se întâmplă). Unde sunt librarii și librăriile de altădată? Cu ceva vreme în urmă, cei care recomandau, mai cereau și cartea...

Ieri, in Tabara de pictura de la Adamclisi,
Ion Titoiu a intrat in horă și-am făcut împreună năvodul
procedând laticial, radical, logaritmic și ritmic: "text și imagine".

găurile pergamentului te-au dus cu gândul la cașcaval
din cauza cântecului “telejurnalul și cașcavalul”
al lui Alexandru Andrieș
despre pătrate magice și numere prietene...
o cafea, o pipă și-un gând bun...

multe se întâmplă
sub tâmplă
și peste acestea
vine și întâmplarea
scoate un om în cale
cu care mai schimbi un zâmbet
cu amintiri și cu tâlc
pe un pergamen cu găuri
cu miros de Dunăre
apă dulce-tulbure
ca la noi
pe la Topalu
nu voi încheia așa cum nici nu am început...
spune tu acum:
culoarea!
și apoi…
privește zarea!

“Sub semnul lui 22” stau mai multe. Astăzi ținem sub semnul lui 22 „camera 2208” unde i-am întâlnit pe Vali și Nora Sgarcea. Mare puterea lui Dumnezeu! Tare multe minuni s-au întâmplat ca să putem trăi minunea întânirii de azi. Literatura a tras o tură prin viețile noastre,
ceva-n genul turelor lui Picasso prin rafturile lui cu fotografii. Vali și-a adus amintre de “avatarurile lui Radu Suiu”, eu povestindu-le întâmplările prin care am luat distanță de “suferințele iubirilor cu i mic, împrumutat din unitatea imaginară”.
Mergând pe firul cărții „Teatru... și nu numai”, când am ajuns la Timișoara, Vali a deschis două ferestre ale lui Nicu Kovaci
https://www.ziuaconstanta.ro/diverse/cartea-zilei/cartea-zilei-phoenix-insa-eu-o-pasare-de-nicolae-covaci-529949.html

Matematic zic, mulțumesc celor care mă însoțesc prin real și prin imaginar. Ca-n povestea "Ultima licornă" și-n romanul "Turnul de abanos", imaginile și poezia merg mână-n mână-n mână. Uneori mai muzical, alteori mai prozaic. În nici un caz, nu stă pe loc. Pe 18 decembrie 1989, Revoluția ne-a prins în Timișoara, momentul în care, în biografia mea, au apărut alături de lucrări în matematică o serie de scrieri literare, nașul meu literar fiind Nicolae Motoc, cel care-a îngrijit revista Tomis, rubrica mea, Scara lui Escher, fiind locul în care s-au născut Spațiile mele poetice și personajele... Ne mai auzim, că-n poveste, de aicea mult mai este. Deocamdată fac un mănunchi de 7 zile, cu Picasso și Peștișorul de aur, care așteaptă... Aș mai spune ceva, dar nu-i bine să spun totul, de la început. Știi bine că în spatele unei linii, eu mai văd câteva linii. Pe scara aceasta dublă, coboară câteva trepte. Ai să găsești mai mult decât pot să spun aici.

Fără alte cuvinte, ca la Părintele, orice șoaptă de spovadă, în inima lui ajunge strigăt. Iată strigătul:

"Dorul mă macină zi de zi și în mine crește oboseala vieții materiale. Mă mint că-i voi revedea și ascultătoare văd de cele mărunte ale vieții.
Știi, Victore, am două iubiri infinite aici, pe pământ. Pentru ele cresc mai departe trăindu-le frumusețea. Miracolul iubirii continuă mereu, simplu privind în jurul meu cum ei, mama și Gabi, zâmbesc de multe ori spre mine, mulțumindu-mi, iubindu-mă fără comoditatea cuvintelor rostite. Mângâierea privirilor lor îmi alină multe din durerile acumulate."

Un eseu scris din durerea unei iubiri, cu multă dragoste și tristețe. Dintr-o bună "cunoaștere a Bucureștilor", autorul sugerează farmecul, care încă există:

"În spatele complexelor de locuit din comunism se ascunde deseori o viață nebănuită, se poate respira în voie, se trăiește tihnit, pe străzi cu mulți copaci se regăsesc vile și căsuțe. Pisicile se plimbă de colo-colo. Există unghiuri din care nu se vede niciun bloc și ai senzația că te afli în alt oraș. Și totuși, multe dintre aceste străduțe idilice se termină exact în spatele blocurilor.

Bucureștiul este un muzeu în aer liber pentru arhitectura de la sfârșit de secol XIX, început de secol XX. Întâlnești la tot pasul clădiri în stil neoclasicist, neoromânesc, Art Nouveau, Art Deco, case inspirate de cubism, pe străduțe liniștite sau pe bulevarde intens circulate. Cu atât mai pregnantă devine întrebarea, ce ar fi fost dacă demența cuplului Ceaușescu - doi inculți în blană de dictatori - nu ar fi atins și centrul orașului. Bucureștiul este într-adevăr un oraș rănit, traumatizat, pentru că i-au fost devastate inima urbană și vechea lui înfățișare."

Nu pot decât să fiu în asentiment cu Arlekin: "orașul este pe punctul de a se transforma în fantomă, în anumite zone. Durerile-fantomă sunt tot mai acut resimțite".

De pe Spătarului, sub semnul lui 22, salutări de la Alexis Yannelis, cu prietenie, să fie!

Obișnuit cu exerciții și probleme
Matematicarul ridică paharul
Citindu-le lor
Începutul din Epistola întâi
și urma matricii
din Epistola a 11-a
în ordine inversă

"de la omul singur către omul stăpîn de animale de companie "

"Ne-fratele meu sau ne-confrate, sărbătorim 10 ani de necuvinte de cînd amîndoi am pus mîna dreaptă pe sfînta tastatură, în spiritul sfinților patriarhi români la Mitropolia poeziei"

de aceea stau și zic
fără viață nu-i nimic
și din ceașca de cafea
iau un semn
să fie stea

1.

La fereastra zilei de azi
Au venit ele
Rândunelele de mare
Cormoranii și Pescărușii

Fiind început de vară
Dorra a deschis toate ușile
Ne așteptăm mătușile
Pictorii noștri
Și-ai prietenilor lor
Pictori de mare și de dor
Veniți cu corabia dintr-un nor

2.

Deschide cartea lui Valentin Zgarcea
“Teatru,… șI nu numai”
Cu ilustrația Doamnei Dorina
Din dialogul-cheie
“I-am spus lui Dan Tudor Vuza”
în care se vorbește despre
Nepăsare și Războiul cu Ignoranța

https://www.dropbox.com/s/nkgm59ntdoza13i/poze.pdf

Dintre sute de corăbii
ale echipajelor mele de voluntari
cu o zi înainte de Ziua mediului
care-i suferind
nu ne facem că nu vedem
mizez pe firul subțire
al lui Ragno și Zeriab


câte-n lună și-n stele
pe coordonatele mele
jumatate din ele
ți le spun acum

de la Domnul Radical
un "Mathematics portal"


Așa-i în Duminica Tuturor Sfinților.
Lumină și căldură multă
la cotitură
jucăm tenis pe zgură

poezia lui Pașadia, de ieri
este una de cotitură
doar titlu-i pe tălpi cu zgură

pașilor desculți prin stropii de rouă
le este bine și așa
pentru semnul al treilea de stea

mi-o cere Picasso
pentru lătrătoarele mele
cu cele mai bune urări
de vară

din Perseide
și din Ursa Mare
o stea și-o căldare de vise
încă neștiute
dar scrise

intră-n portal cu versul dintâi
Semnul Centenarului este acesta
mai rămâi
sub Semnul lui 22

"Noi derivam frumos unul din altul,
ca două povești cu final deschis."

vorba aceea
prietenii știu de ce
și nu mai întreabă
ca să nu-i trimit la
Domnii Radical și la Logaritm
să-și intre-n ritm...

scurtez

Is nature continuous or discrete? How the atomist error ...

Standard Model - Wikipedia

Etherons as predicted by Ioan-Iovitz Popescu in 1982

Dincolo de țărm și mare
Poetul stunește o continuă căutare
astăzi a nimerit printre voiajori

Profunzime, imagistică și-o rezonanță multiplă, ca un radical complex...

"când totul în mine se năruie îmi iau străzile de braț și ne plimbăm până la ostoire,
lăsând uitarea să ne bântuie... la marginea orizontului


câte aș fi avut ca să spun, dar cuvintele ostenite mor, rătăcesc cărarea
și eu le spun sunt aici și ele vin învolburate căutându-mă fără să mă găsească"

Întâmplător sau nu
Notele sunt dintr-un crez
Yellow și-a găsit repede-un rol de dirijor
Pe vaporul lui Hristu Caricaturistu
De la Casino
Prieten cu Cormoranu și Nașica
Stela Nadejda de la Tomis
Și cu personajele mele
Care-s foarte exigente
Cu dirijorul
Și între ele



De la cele 7 ramuri
De tei și de nuc
Până la Amphiteatrul de Piatră
De pe Lacul Tăbăcărie
Cântecu-i în do diez
Notele sunt dintr-un crez
Împărțindu-se-ntr-o mie
Și din ce în ce mai fin
Se-nmulțește întâmplarea
Ca pe dealul
Cu maci sălbatici
Și cu pelin


Că ți-ai amintit cum vine
Veghea-n lanul de secara
Îți spun pentru prima oară
Merită să-ncerci cărarea
Cu măslinul sălbatic
Și cu zarea redusă
La un punct de sprijin
Vârful piramidei

Trei strigări
Cu 33 de ecouri
Fiecare strigare


I-am spus lui Dan Tudor Vuza
cel mai mult bine
mi-au făcut
locurile și inimile curate
oamenii iubitori de Adevăr și Dreptate
de câini, de cai și de Viață
că dacă n-ar fi fost ei
n-aș fi fost nici eu
și n-ai fi fost nici tu

- acum facem un album
- ce album?
- Albumul lui Matei
- Cu ce poze?
- o să vedem
- trebuie să ai o poză încărcată
- Vezi, dreapta sus, selectezi “încarcă”

"a venit și el, la far
Pescărușul cel hoinar
și m-a întrebat de cuiburi
de trei zaruri și de cuburi"


stau pe-o zicere albastră
în fereastră
când
din cer
Lumina Lumii
se strecoară-n suflet iară

“Vă invit la lansarea volumului meu "Teatru... și nu numai", sâmbăta, 5mai, ora 11:01, la Muzeul de Arta, Constanta.
Valentin Sgarcea”

dau de-o veste
că Albina
ne-a salvat de chimicale
și avem o Nouă Cale
prin pădure
după mure
după fragi
fără secure

"susținută de peste 5 milioane de semnatari"

s-au adunat la taifas gândurile
acțiunile și visele
- Pe Plaja Tympului lui Alexis, “undeva” înseamnă “cândva”?
- Evident că da.
- Dar chestia aceasta:

"șah cu hazardul și nuanțele albastre de Infinit"
ce vrea să fie?
- Caută și vei găsi.
- Iar ne pui pe drumuri de munte. Dă și tu o cafea.
va fi mai greu de înaintat
când dăm de ghimpari
și de zorele
cu Maya și cu Ghiorghiță
va fi mai simplu
dacă nu
vedem cum am lăsat ieri
Corabia cu Tei

Mulțumesc pentru participare la Ștafetă.

- Curând se va vedea totul.
- Deodată?

Las semn de Cruce
de la Răscruce
pentru Călin
despre care
vei mai povesti

"ei erau olteni
Călin era profund credincios
iubea mult să meargă la mănăstire
îmi povestea cum au reușit
să facă drumul de intrare către mănăstire"

Veștelie bune se țin lanț. Important este să ieși în întâmpinarea lor.
Să le prețuiești, să le iubești și să le dăruiești mai departe, înmulțite.
Că numai astfel, pildele lucrează-n tine ca și cum ar rodin-n mine.
Semințele mărului tău le găsești acum peste tot. Ai înmulțit talanții,
ai pescuit mai adânc. De pe crestele alpine se vede
dincolo de Marea Unire. "Urmașii lui Cuza alcătuiesc a doua monarhie a României".
Din Livada Darurilor, mulțumiri, cu o mie de iubiri ale mele și ale lor, împreună, aici și acum!

http://photobucket.com/gallery/user/plajacusuflet2/media/cGF0aDovX01HXzAxMzguanBn/?ref=

Gyuri,

Ce bine că mi-ai adus aminte
de amandinele de-un leu
pe care le mâncam
în Parcul Rozelor din Timișoara

vorba aceea
Purtătorul de Biruință
cu Poezia la Purtator

"în soarele ei
de noapte o să ard
de să-mi rup
cămașa
de pe tine"

Dau argument de stea
x-ul din perechea (x,y)
nu degeaba-mi spune Leda:
"Yannelis, potolește-te"