Ca o speranţă de mister

pentru mine să analizez un astfel de text fără a-l putea înstela...

Maestre, în dumneata curge vinul tămăduirii de zadar...

p.s.
(a nu se înțelege de către editori că vreau schimbarea
nivelului de acces)

« O clipă le-a scăpat în mare
Un fulger a căzut din cer »

o pictură ce-mi aminteşte de Dali,

apoi, de « un cântec şi-un lătrat de câine », momentele de taină şi viaţă - scria, în comentariu, Vasile Mihalache - « când ierburile înalte care sprijină cerul vor fi mai pline de arome și de cochilii »… George Paşa scria, tot in comentariu - Ești aici un poet al relației tainice dintre natură, mit, mister și ființă.

Aşa a început misterul în poezia ta, de la prima treaptă a scarii...

Lipsesc, dupa « gustul meu poetic », două cuvinte, care ar face misterul mai dulce :

1. Se pare că n-a fost « defel »
2. Un gest « anume » de mister

Oriunde-ai călca pe Plaja cu Suflet
Nu se poate să nu dai de-o scoică
Şi acolo unde există o scoică
În scoică există şi cântecul
Şi lătratul de câine

S-au strâns poeţii pe o terasă, la Neptun
Într-o vilă care poartă numele lui Zaharia Stancu
Lângă vila aceasa, ce altă vilă mai potrivită
Decât Vila Plopul
“Ce te legeni plopule, fără ploaie, fără vânt…”
Întâmplările poeţilor se iubeau cu Poezia
Poezia se iubea cu gândul
Gândul se iubea cu vântul
Vântul se iubea cu marea
Şi marea depăşea zarea


Au dispărut din cancelarie tablourile tale, Mircea


Stau pe-un cântec, într-o dungă, cum stăteam cu calu-n luncă
Şi-mi luam din inimă, firişoare de răcoare, răcorind între răzoare
Trei imagini iubitoare, de-ntâmplări cu munţi şi mare
Şi poveşti nemuritoare.... carte grea, în inima mea, cartea aceasta

“Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.”

“M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa mea de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”

Între zările sufletului, pictură, conexiuni, întâmplări, mare, ziduri, diguri, oameni, câini, lebede şi cormorani…


Când eram de-o şchioapă
Şi încă un pic mai mare ca un pitic
Nimerisem să fiu ales paznic de afiş
Pentru circul care avea sa vină în sat

o lirică plăcută într-o zi cu har. Am trecut, am citit, orice călătorie e o poveste.

Salutări de la malul mării!

Haide că şi-a făcut apariţia şi ploaia, cea care-i apropie pe oameni. După o arşiţă prelungita de vară, iată că ploaia mult asteptată s-a îndurat de pământul secetos şi crăpat, din lipsă de apă. Toată noaptea m-au însoţit cântecul ploii şi-un vis. Cântecul acesta îl  auzi şi tu. Pe unde-or sta pescăruşii acum că nu-i mai aud deloc?