azi este ziua

asemenea crampeie, aducandu-ne inaintea ochilor toate lucrurile simple si firesti, de care uitam sa ne bucuram.
care se mai vad, uneori, reflectate doar in oglinda aceea
si noi, departe de ele
cautad puncte de sprijin uitand ca am uitat pe ce trebuie
sa ne sprijinim

un poem care îmbina subtil mai multe teme si tehnici literare
pare o însiruire(voita?) a mai multor secvente (\"portative de viata\" din \"filmul vietii\"
ultima strofa este o suma umanista si cotidienista a tuturor aceste directii din \"a doua serie de ploi de toamna\"
finalul nu este ostentativ ,e o \"stare\" pe care doar Tomis-ul o poate inspira,stiloul insular scrie cu cerneala neâmblânzita a apei de mare\"

mi-a plăcut tocmai pentru acele puncte de sprijin în \"insula de mâine\" și conexiunea lor cu acel \"tânăr care-și târa cârjele și picioarele pe tomis\", adică, de fapt, cu nefericirea și faptul de a pune preț pe \"oamenii care umblă cu umbrela prin ploaie\" și care sunt morocănoși din cauza acesteia, neavând habar ce înseamnă să-ți dorești să poți să mergi...

Ottilia Ardeleanu

chiar azi este ziua cand nroc de o vizita si netul de aici. simt exact asa:
\"e-mi place când spui fiecare chestie după numele ei
sunt portative de viață
luate direct
din raftul lor
cu praful pe ele
cu parfumul vremii
și nu-n ultimul rând
încărcate cu sentiment și pace\"

pare ciudat modul in care cineva sondeaza universul altcuiva doar cu sufletul si din ceea ce simte extrage informatii. poemul are o aura specifica , exploateaza si exprima o altfel de comunicare plus vechiul mod de comunicare.

zice te-am atins , uite cum, daca mai era nevoie sa-ti traduci, daca cumva nu erai atenta, ori nu iti era asa de important, daca nu cumva:
\"aici poate că ești un pic descumpănită
dar țin de conexiuni unghiulare
cu cărări și scări gemene
de aici sunt atingeri subtiri
le găsești tu pe fiecare
eu ți le zic din décor
în mirosul ăsta de pipă\"

sa simti pe un altul, sa traduci, sa nu fi sigur mereu, sa te framanti, sa limpezesti, sa-l cauti iar, sa-i fie o chemare totul pas cu pas pana in ziua in care armonia universului integrandu-te cu totul te aduce fata-n fata.

nu pot sa spun decat atat
in partea asta

\"m-am trezit într-o derută totală
o apăsare puternică-n piept
și-o tuse iar mâine am două cursuri\"


nu ma asteptam sa fie o premonitie de febra
si totusi asa este cu febra si cu multumirile mele
ca treceti prin casa de pe plaja si din cand in cand pe dig
cu pana de pescarus iau cate un punct de pe dunga albastra
si-l intind intr-o acuarela bruno-albastra