ioan albu

Iulian poetryca: buna seara/poiet al mucilor cu suspine/sau al suspinelor cu muci Iulian poetryca: :) ioan albu: salut, bre Iulian poetryca: ce mai faci mah? ioan albu: bă rică, îmi vine să-mi

În calea trenului s-a aruncat o fată Fără semnalmente fără identitate O fată banală, ca oricare alta, cu poșetă Care era, ca toate fetele, cochetă Era o fată despre care știm atât. Nu mai

greața din nou mă uit prin mizeria din jur aș voma ceva niște putreziciuni metastaze ale unei vieți canceroase

trec trei căruțe pline cu fier vechi ducând la cimitir calorifere miroase a fasole și-a curechi a mitilic și-a alte somnifere curg ochi pe stradă vag tumefiați în vantul rece năclait de

trecea un cal prin living-room un cal trecea / in pielea mea si necheza / si manca scrum iar nu jaratic ca alti cai un cal / de iti venea sa-l tai sa faci din el salam de cal sa masturbezi cu

poetul ioan albu a vazut odata in maxi-taxi o tanara s-a uitat la ea si si-a dat seama ca ceea ce simtea simtea incat ar fi putut recurge la tot felul de clisee ca sa exprime sentimentul ar fi

de data aceasta guștu trebuie vizualizat pe lângă o șaormărie cu cilindri roșii în față pe care scrie coca-cola și un coș de gunoi tot roșu care mereu dă pe dinafară guștu trebuie imaginat cum

Singur un cal bătrân priponit La o margine de pădure, de un stăpân Care e prea milos să-l împuște Un cal mov înflorit înăuntru De ochii lui rotunzi ce suportă blând Muștele De nechezatul lui

ma iubesti? ihi cum pula mea sa nu te iubesc? atunci de ce-mi vorbesti asa urat? pentru ca te respect, in pula mea! magarus mic ce esti

[un nou text al poetului clasic Costică (cu care bem cu toții până ne mucim ca porcii)] mă mulg și dau cu cornu-n suc și acadea plăcinta face valuri la vioara chiar peste câneposu

albastru bibelou de porțelan ce suflet porți în carnea-ți decorată ce vârste-ascund a pielii tale vrâste ce generații te-au privit prin geam ce mâini pe raft te-au aranjat cochet ce cugete

Poetul avu revelația unui urinat liniștit În boscheții din care creșteau mure Și țâșni cu viteză într-acolo Foarte preocupat de sănătatea mediului înconjurător Drept pentru care la Început nu

[Cu inima tresăltând de bucurie am descoperit azi într-un tractat de logică, pe niște foi de matematică, liniate mov, aceste creațiuni scrise cu pixul. Ele sunt niște bijuterii. Mai era una, dar am

Există unii oameni pentru care viețuirea cade sub alte imperative decât pentru majoritatea. Oameni care se trezesc si se culcă întru poezie. Oameni pe care îi frământă nu problema pâinii de toate

iar în barbă muci îmi curg și se-adună-n ciucuri vechi și-apoi urcă în amurg spre urechi mi-am făcut din muci o floare cu petale străvezii vor încape-n ele, oare, muci târzii?

Sfâtul Pahomie cu fața lungă și chel Mă privea de pe murul cu ferecături argintate Drapat în broderii bizantine, cu un arhanghel Ghicindu-se cu halebarda-i în spate Mă privea cu ochiul străin,

acesta îi un text despre legătura bolnăvicioasă dintre un om și calculatorul lui calculatorul nu gândește dar nu pentru că ar ști toate cele el nu gândește pentru că face doar ce-i spunem

a venit censorul la mine și mi-a zis: ești o clonă, sau un nebun idiotule și-ai să mori și viermi îți vor forfoti în nivel! și voi da nivelul tău paserilor cerului și fearelor câmpului! de

Guștu stătea cu prietenul său zis Teo dacă Guștu avea ceva, avea și Teo de exemplu aveau purici amândoi Guștu lătra dar nu mușca Teo avea și logos și mușcătură fiind periculos la

voi inunda pagina mea de autor și orice alt spațiu disponibil cu producțiuni infantile până ce va zice vreunul bă așa ceva nu poa\' să fie iluzoriu aici ie ceva real nimeni n-ar fi atât de

grasa se visa balerină florăreasa coco chanel guștu the hound of the baskervilles poșeta crocodil poetul singuratic geniu neînțeles noaptea o zi mai închisă la ten cocârțul liqueur de

Poeții singuratici se uită seara în oglinda sufletului lor, își pun buzele lână ea și oftează, ca aburul să le spună că-s vii. După aceea se așează pe tronurile lor și, acordându-și lyra, invocă

azi noapte poetul mi-a zis singurul poet sunt eu voi ar trebui să-mi ridicați statuie pentru că esența poeziei nu e carnea dețin secretul poeziei eterne care se confundă cu nemurirea așa încât

iubita mea tu ai plecat la ambiție când s-auzea sirena de la casa de apă te-am urmărit de la balcon până ce-ai dispărut printre uniformele combiniștilor ai plecat cu o cursă convenție doar ca să