bibelou de porțelan

privesc mereu albastrul porțelan
și-mi pare câteodată că zâmbește
de pe televizorul mic de pe pian
călare pe mileu și văd că-i pește

probabil toate bibelourile au aceiasi soarta..ori se sparg ori sunt uitate pline de praf..

\"ce vârste-ascund a pielii tale vârste\"

Iubire...porțelon de bibelan
obiect de preț cu smalțul nepătat
te scaldă-n alba amintire
din cântecul demult uitat:)))
..................
frumos, mă încântă cum scrii:))
te citesc cu plăcere

peștanul de pe \"macramel\"
stătea alăturea de-un cal
firește, albăstriu și el
acasă la Alin Adal

bibelourile fac și ele parte din obiectele care dacă ar putea articula cuvinte, ar spune povești incredibile... Nevorbind, te-au împuternicit pe tine. :)

Soarta bibelorilor e sa fie cumva desuete si-a iubirilor la fel, cind sint ale altora desigur.Ale noastre-s pretioase si mereu aduc aminte de ceva, o bunica uitata sau niste crampe-n stomac in drum spre intilnire.O dantela alba-i semnul ca viata ne vrea-n pace cu dragoste si cu amintirile noastre pe care din cind in cind le stergem de praful vremurilor, sau al vremilor...