Poezie
cronica unei banalități feroviare
1 min lectură·
Mediu
În calea trenului s-a aruncat o fată
Fără semnalmente fără identitate
O fată banală, ca oricare alta, cu poșetă
Care era, ca toate fetele, cochetă
Era o fată despre care știm atât.
Nu mai este, sau de fapt este altceva:
Unul din factorii care au perturbat circulația mărfarelor
Și a trenurilor de navetiști
Una dintre cauzele scăderii productivității în muncă
Pe șinele trenului sunt încă particule dintr-o fată
Atât de banală, încât avea chiar și un iubit
Și visa să se mărite în rochie albă
După ce termină facultatea și este independentă financiar
Acum trenurile circulă iar
Iar autobuzele nu s-au oprit niciodată
Avioanele nici atât
Și bombele nici cât negru sub unghie
Dovadă că fata era atât de banală
Încât nici măcar nu mai merită să vorbim despre ea
034352
0
Nu putea să vorbească, deoarece n-avea gură. N-avea nici nas.
N-avea nici măcar mîini și picioare. Și nici burtă n-avea, n-avea nici coloană vertebrală, și nici măruntaie nu avea. N-avea nimic! Așa că habar n-am despre cine e vorba.
Mai bine să nu mai vorbim despre el.\" (trad. m. vakulovski)
vorba lui dmitri miticov, te-am prins cu creionu chimic în gură!
:D :P :D