Ina Simona Cirlan

Nici nu stii cat ciudat mi-ai adus tu ieri cu bobita asta de senin! Da, da timp de o ora am zambit.
Cand spun ciudat, ma refer la impotenta mea:) de a recepta picaturi de frumos.
Dar uite, seninul asta de cicoare, mi-a facut felul! Mai trec poate reusesc sa ma tratez:)

In mijlocul poeziei te-ai scris in cuvinte! Eu am simtit mijlocul ca pe un autoportet.
Astept sa-mi spui de am gresit, stii doar cat de greu traduc poezii:)
Cu privirea iti cuprind inima
clepsidra
si surad... cu drag!

Corina,
Ai sa razi poate dar mie mi-e tare draga Romania si fara prea multe argumente sunt foarte mandra ca sunt romanca. E drept ca privesc curtile greblate ale celorlalti si ma scarpin in cap. De aia tot incerc sa plivesc:) in felul meu!

Florianule,
Cu tine e grav:)), ma bate gandul sa-ti strang comentariile si sa-ti fac o dedicatie, tot asa, in felul meu:)
Numai daca ma incrunt devin periculoasa, cand zambesc pun toporul sub masuta de la calculator.
Mereu ma faci sa zambesc asa ca... poti sa intri linistit:)

Catalina,
Am consemnat si clinchetul tau:), multumesc!

Florinel,
Am ras cu pofta, de mult nu m-ai alintat cu atata foc:) Steluta ta pretioasa m-a fastacit nitel. Bucuroasa ca am reusit sa te inveselesc, incerc resuscitarea cu o imbratisare luuunga!
Cu mult drag, va multumesc tuturor. Mi-ati inseninat ziua!

In mod cert este vorba despre primele pietricele pretioase in vederea construirii roxanismului:).
Proza brodeaza migalos si cu mult farmec pe tema reincarnarii. Nume, personaje, locuri, toate cu incarcatura simbolica...
Textul are profunzime, dialogurile sunt construite cu umor si aparenta candoare, incantata las semn!
Un condei cu stil, talent si sensibilitate!

Lory,
Cam asa e privelistea peste tot, din pacate. Exterioare si interioare romanesti:)
Bucuroasa de oaspeti tonici:), iti multumesc si te mai astept!

Marieta,
M-am gandit ca titlul ii va \"confuza\" nitel:) pe cei care imi stiu noile coordonate geografice:). Dar, nu stiu de ce, de la fereastra mea, tot Romania se vede!
Iti multumesc, stii ca mereu te astept?

Monica,
Zambesc si eu de vreo jumatate de ora, citind si recitindu-ti comentariul. Ad literam tot lingurita am folosit-o:)
Dupa ce reusesc sa duc la bun sfarsit un text se produce o chestie ciudata. Dupa ultima corectura, deja parca nu mai am nici o legatura cu el:), asa incat, stabilesc cu usurinta, relatii de antipatie si simpatie cu anumite fraze, pasaje, treceri.
M-a uimit faptul ca ai stabilit cu exactitate frazele cu care si eu am o relatie buna:), dar si mai mult descifrarea numelui. Initial trecusem Basescu drept nume de familie, dar as fi fortat inutil nota.
Despre cea virgula, nici nu stii cate exercitii de dictie i-am aplicat, multumesc pentru ochiul limpede:)
Acum daca am aflat ca treci pe la mine sa-mi spui cum sa te conving sa lasi si semne. Un pachetel de cafea Jacobs:)) si doua ciocolate?

Cu mult-mult drag de voi!

Buna fapta ai facut, domnia ta, cronicar nazbatios, iaca-ta hrisovul ce-ti iesi nu e al tau, e al nostru si al urmasilor- urmasilor nostri sa vaza ei, ce pana mesterita, s-a intrecut spre povestire si luare aminte:))
Felicitari, Daniel, inspiratia curga-ti in valuri pe neuronii poetici!

Stii, imaginea din final, salcia cu par valvoi, mi-a dat senzatia ca textul tau are ceva din consistenta unui haiku in proza:)
Daca ai citit cumva hai-ku-ridurile mele ai intelege ca sunt de altfel o specialista in materie:))
Gasisem undeva, in subsolul unui text de al tau, un comentariu lasat de Alina cea nazbatioasa:)), in care te admonesta sa nu ascunzi pensulele.
Are dreptate, pictezi cu usurinta in cuvinte, prozele tale au firesc in nefiresc si farmec.
Drag!

Eu ma foiesc prin pagina ta cu mult inainte sa fi trecut tu pe la mine. E liniste si bine aici cu tine.
Ai un talent aparte de a „diseca” fara tais, de a puncta fara a folosi aratatorul, de a aseza concluzii tihnite peste rostul firii. In spatele textelor, un autor echilibrat, matur, care si-a descoperit harul de a privi in jurul lui cu acea stare de trezie aducatoare de pace sufleteasca.
Fapta si patima, interesant subiect. Iubirea, la nivel de vibratie e inaltatoare, noi folosim un fel de varianta tradusa prost in care, incercam din rasputeri sa obtinem ceva la schimb.
Cat de penibil e sa te auzi spunand:” Te iubesc, dar daca... te-as iubi si mai mult!”
Cred ca vom ramane mereu afectati si patimasi, ca niste buni targoveti:))

Un stil nabadaios:)), cu nerv as putea spune... Sigur curiozitatea ma va face sa mai trec.
Bine ai venit!

Liviule,
Ingrijolată pentlu răsul în cascade plovocat de minunatia asta de text, zic sa mai pateasca si altii ca mine, că de țe să fiu egoista:)).
Excelent realizat, comic de limbaj, de situatie, poante sugubete, te urca si te arunca intr-o stare de gratie ce numai un ras bun o poate provoca. Parerea mea:))
Finalul , ce as putea sa zic despre final, ca deja aici eram in lacrimi, o sa mi-l scriu pe desktop sa nu-l uit!
Felicitari!

M-ai intristat ca azi eram predispusa(asa zice zodiacul:))si m-ai amuzat dar cel mai mult mi-ai adus un bine de care imi era dor. Pe tine!
Bresele de suflet uite vezi tu, ca au legatura cu cele dentare si au acelasi gen, promit sa te fac sa zambesti la urmatorul tau popas!
Mult-mult drag de tine!

Multi ani buni si impliniti, Camelia!
Frumos si delicat dar ai primit! Sa va fie bine mereu!
Drag!

Iti respect dorinta de a te numi asa... chiar ma intrebam unde ai disparut si de ce.
Ma bucur mult sa stiu ca nu ai uitat sa treci pe aici.
Iti multumesc cu mult drag si astept sa te razgandesti:) Ce zici?

Vorbitu-s-au vorbele toate sa te alinte numai pe tine cu toate nastrusniciile nespuse inca... Nici «Hodoronc-tronc-ul !» nu mai vrea sa i se zica pe nume nascand un «Hodornoc – trononc” , nori gravizi de luna, si bocanci ce articuleaza sfatosi picioare de stimata:)
Nu-i buna fuga pentru mens si nici pentru corpora dar tare mi-i sana:) sa te citesc!!!
Gingas, ghidus, ironic, alintat, reusita imbinare...
Nu stiu de ce am senzatia ca lumea se vede altfel prin ochii tai!
Drag de lumea ta!

O alta fila din jurnalul neobositului calator...
Farmec, abilitatea de a transmite cititorului atmosfera, locuri, oameni, intr-o maniera aparte.
Calatorii interioare si exterioare girate de un condei talentat, marca Andrei Badea.

O graba eleganta:) Iti multumesc ca ai lasat semn, de cele mai multe ori graba ma face sa trec si sa nu gasesc cuvinte potrivite in timp scurt. Tu ai reusit.
Abia astept sa ma eliberez un pic si sa pot trece in tihna prin pagina ta, asa incat sa pot lasa cuvinte potrivite...

Iti dai seama ce-ai facut?:)) Uite acu\' intre bresele mele a rasarit un canin auriu.
O sa-l pastrez cu drag, pentru ca ma onoreaza aprecierile unui specialist in metafore:))
Iti multumesc in special pentru dragalasenia comentariului insotitor!
Drag!

Hmm... cred ca ai dreptate. Eu m-am gandit la zambetul ce lasa vederii cele edentatii. Da-da, cred ca o sa mai surubaresc titlul. Iti multumesc pentru indemn, eu nu ma las, numai sa nu ma lase ele:))
Despre trecerea ta pe aici, mai mult decat incantata! Multumesc si te mai astept!

Am incercat sa ma uit la film dar nu reusesc, cred ca mi s-or fi blocat ceva taste:)
Undeva in arhiva site-lui vei gasi un material despre felul in care trebuie sa fie conceput un scenariu, ma gandeam ca ti-ar fi de folos. Spun asta pentru ca te vad hotarata sa il schitezi pana la capat.
Spor la treaba!

Textul tau m-a atins intr-un mod aparte... intr-un moment aparte...
Surprinzi si redai cu acuratete reusind sa transmiti emotia. Cateodata se anina de pleoapa sufletului atata durere incat e nevoie sa fie impartasita.