Prudenta

hm! interesant procedeu, de a te lega fedeles , mana dreapta de mana dreapta etc, etc. probabil era vorba de vreo umbra de-a ta, de vreun alter ego nomad...

Absolut superb!Imi place ideea acestei poezii.La ce concluzie ai ajuns?E bine sa fii prudent?

Pacat ca ranile si cicatricile tale nu sunt capatate in lupta...frica ti le-a sapat in carne si acum le admiri ca si cum ar fi trofee...pacat ca nu ai curaj sa traiesti...daca ai sti sa te dezlegi, sa te desprinzi, poate ai invata ce inseamna sa fii viu...pacat

me & myself... where was i?

Abia incep prudenta. Abia musc din ea. Si e amara, si greu de mestecat. Poate ma voi obisnui cu ea. Desi e inceata, si satioasa, si-mi sta uneori in cale ca o piedica.

Pacat ca judeci, boddah. Pacat ca trebuie sa condamni .

Team si curajul nu au nimic de spus in viata. Ranile primite sau da-te ca loviturile de spada intr-un duel/dans dispar si lasa loc, piele libera trandafirie la alte lovituri si rani.
Prudenta inseamna temperare, sa nu te avanti prea tare din curaj, sa nu fugi prea tare din frica, sa ramai suspendat, cu ranile tale, cu cojile in continua existenta. Pentru ca si viteza poate fi fatala, dar si prin viteza poti sa obti continuitatea, desi procedeul tau imi pare mai "prudent".

eu nu judec, eu spun doar ceea ce observ...eu nu condamn,dau doar niste sfaturi pe care nici nu ma mai astept sa le urmezi...ai prefera sa te aprob? sa te felicit? sa te aplaud? sa dau din coada ca un catzelush fericit? i'm sorry...i am no such thing

Ti-am citit poeziile si bucata de proza. Scrisa alert, in propozitii foarte scurte, ele releva un om cu suferinti mari. Ce se intampla cu tine. La mine "Suicidul" a fost doar un experiment literar. Tu pari cumva dezamagita de viata si oameni. Uneori prudenta poate fi o piedica.

Doar de viata. Niciodata de oameni. Doar de inchisoarea de vene si artere. Doar de gratiile pe care nu le-as putea rupe pentru a-mi gasi vreo scapare. Nu de cei care se zbat ca mine. In ei cred. Cred ca se vor elibera, poate. Si eu voi invata de la ei.

Si, totusi, nu te opresti. Chiar daca uneori iti vine sa dai totul dracului si sa te afunzi in Liniste! Si ti se face ciuda pe tine insati, si te apuca disperarea, si te apuca depresia, si ... totusi nu te opresti.
Ce paradoxala pare existenta asta! Dar totul are un rost, chiar daca noi nu prea-l dibuim(sau poate tocmai de aia?!)
Aici e marele mister ...

Doamne, doamne, nu stiu de ce nu incerci tu, macar un pic, sa te invarti mai mult in jurul problemei (cam 360 de grade), ca sa vezi ceva mai mult. stii, traim intr-un univers tridimensional! Si, poate, cateodata, ar fi bine sa incerci sa te si scufunzi in miezul ei (sa nu-ti fie teama ca o sa te ineci),asa ai sansa sa afli si mai mult.
Nu inteleg cum ai reusit sa ajungi la concluzia ca fata asta nu lupta. Nu stii ca razboiul cel mai sangeros e ala pe care-l duci cu propriile tale temeri si cosmaruri? Si pe urma, nici o legatura nu-ti sapa urme in carne daca nu te zbati sa scapi, fie si numai putin ...
Nici eu nu judec, constat doar si dau sfaturi pe care, evident, nu le asculta nimeni ... :)

Ti-am mai zis ca e superb de dureroasa?

hait!, silva, uite cum e, shefa!
io am luat ce mi-a placut (sau ce-am inteles) din lillith si am ajuns la concluzia ca ea deja se afla in mijlocul problemei. de acolo scrie si arunca totul afara spre noi, intelegi dumneata?
sobrietatea este... cum sa zic?... este chestia de baza din esenta omeneasca. asta deoarece nu ne trebuie nimic altceva in afara de ceea ce ne-a dat providenta la nastere pentru a fi sobri. de aceea tot ce inseamna negativ in simturile noastre se afla in miezul nostru, intelegi? pentru a merge catre contrariu, adeca spre pozitivitate, e nevoie de interventia unui... factor (ca sa zic asa) exterior, de la dumnezeu pana la cainele sau pisica de acasa. adeca e nevoie de un concept din afara noastra pentru a fi fericiti catusi de putin, dar nu-i neaparat nevoie de asa ceva pentru a fi sobri.
oricum, citind ultimul text (cel cu portocala) si tinand cont ca a trecut ceva timp de cand a scris \"prudenta\", se pare ca viziunile ei au suferit schimbari. as spune ca in bine, da\' io nu-s doctor iar ea nu-i pacienta, intelegi?
sper ca m-am facut inteles, desi nu prea cred. da\' raman cu speranta :)

despre text... mult sange, multa groaza, desi actiunea lui pare mai linistita ca in anterioarele. poate pentru ca nu-mi pot lua eu gendul de la ele... le introduc intr-un intreg, lucru de altfel de necondamnat, avand in vedere ca sunt plasmuite de aceeasi minte...