Cerul era acoperit de nori plumburi,
Nu era lumină care să-i pătrundă,
Nici vânt aprig să încerce să îi stingă,
Să apară luna cu razele-arginti,
Să-mi dea o rază când umbra mă-conjoară,
Cheia
Soarele-i întins pe catafalcul orizontului
Și îl întreb: Unde ți-e mormântul? Vreau să vin cu tine.
Ai rămas singura mea lumină, nu apune!
Sau ia-mă cu tine-n măruntaiele pământului!
Te
Ploaia cade-n jos greoaie,
Dar ca umbre văd zburând
Corbi plutind pe stropi de ploaie,
Printre nori alunecând.
Stau pe trepti să-i văd cum zboară,
Care primul va ceda?
Sub mâna ploii-ncet
Ziua se topește-n noapte,
Se simte o furtună,
Se-aud tunete ca șoapte,
Bliț în depărtări, sau poate
Se simte o furtună.
Șoapta se transformă-n urlet,
Se simte o furtună
Cu lumini ce scot un
Sub o pânză albă pașnică de nori, fără fulgere sau ploi
Se întinde o câmpie de smarald fără urme de noroi.
Dar dintr-o pădure-ntunecată umbra morții se ridică,
Corbi se zbat prin crengi golașe,
Când Soarele apune în lacul lui de sânge
Peste lume se așterne cea din urmă umbră,
Pe cer apare un chip de înger ce-ncet plânge,
Stele cad și se pornește-o adiere sumbră.
Pe oase în putrefacție
Simt a caldei ploi cădere,
Privesc; unde sunt norii?
Ia-mi, te rog, a mea durere!
Încă simt căderea ploii.
Te-aud acum plângând ușor,
Dar nu văd lacrimi curgând lin;
Ia-mi, te rog, al meu
În apusul roșu pe-un lac din lacrimi de sânge
Un copilaș părăsit într-un coș pe lac plânge,
Cerul se-înnorează lacrimi cad în continuare,
Coșul se frânge, copilașul în lac moare.
Din nori
Soarele apune-ncet în orizontul sângeriu,
În sânge mă scaldă, dar eu știu: sunt al Soarelui fiu.
Nici o stea nu strălucește, cerul devine pustiu,
În atmosferă domnește o tăcere de sicriu.
Un corb
Soarele strălucește în zenitul azuriu,
Pești arginti se joacă în al bălții cristal viu,
Prin crengi pătrunde o voce de privighetoare...
Și totuși, pe mine, dorul tău m-apasă tare.
Din nori cad
Dincolo de nori funebri
Tăiați de-nalții zgârie-nori
Ca umbre zboară corbii negri,
Șiroaie cad acide ploi.
Spre lună zboară corbii negri,
Prin fulgerele dintre nori...
Cad corbi morți din
Prin umbre nemișcate de coloane împietrite,
Spre altaru-mpodobit cu icoane-ncremenite
Două mâini se împreună, un psalm se-aude încet,
Cântate-n lacrimi line, șoapte umbrite de regret.
Ieri a